Nume de cod: ARKON – recenzie

Sunt un fan al SF-ului, nu pot și nu vreau să neg asta, dar îmi plac și poveștile polițiste. „Plac“ e puțin zis.

De Anamaria Ionescu am auzit de pe facebook (am văzut mai repede). Mă uitam pe pagina celor de la Tritonic (parcă) și am văzut o postare cu un citat din „Zodiac“. Nu suna rău și am pus cartea pe listă. Câteva zile mai târziu, mi-am trimis părinții la târgul de cărți de la Tg. Mureș, cu câteva titluri. Anamaria era la stand și, din vorbă în vorbă/din mână-n mână, am ajuns la telefon cu ea. I-am spus scurt că vreau și eu „Zodiac“, fără să mă fi documentat și eu înainte, și să aflu că ar fi trebuit să mă apuc cu volumul doi din seria „Sergiu Manta“.

Azi, e lansarea oficială a volumului doi, alături de ultimul volum din seria „Alina Marinescu“ al Monicăi Ramirez.

Dar a venit și „SF vs. Mystery“ în București și am reușit să cumpăr „Nume de cod: ARKON“ de acolo (plus că am reușit să o prind să-mi semneze și mie pe carte).

14555808_1149757321736795_1145530446_n

„Nume de cod: ARKON“ nu este o carte stufoasă, din contră, chiar micuță. Plus că se citește ușor. Eu unul am terminat-o într-o seară când voiam să mă culc. Cu alte cuvinte, dimensiunea redusă nu scade deloc din suspans și acțiune.

Sergiu Manta este un tânăr (pentru ăștia mai mici are vreo 40 de ani, deci tânăr), care locuiește lângă Brașov și lucrează la o pseudo-unitate militară. Are cel mai pufos și drăguț cățel loial, Arkon.

Povestea însă nu îl urmărește pe el inițial, ci pe ofițerul Cristian Herra și inspectorul-șef Andrei Cruceanu. Cei doi anchetează o crimă comisă în tabăra Lașița. În timpul investigației, Cristian și Sergiu descoperă interese comune și devin prieteni. Până aici nu pare nimic ciudat sau tras de păr, din contră, ajungi să urmărești doi oameni care creează o relație apropiată și se înțeleg bine. Apoi vin indiciile și dovezile care culminează cu o arestare (evident).

Ceea ce mi-a plăcut este că finalitatea cazului, deși în multe filme/seriale/cărți vine la pachet cu sfârșitul poveștii, aici doar reprezintă începutul poveștii. După acele evenimente, substratul romanului se schimbă, nu neapărat stilul sau comportamentul personajelor, ci ideea de bază. Faptul că acțiunea se petrece în România, cu organizații românești este plăcut.

Găsesc destul de complicat să încerc să povestesc ceva fără să dau detalii sau spoilăre, dar „Nume de cod: ARKON“ l-aș considera începutul unui James Bond autohton, nu exagerat de fantastic, explicabil, dar, mai ales, uman.

Anamaria Ionescu nu conturează povestea, ci personajele, cu care te identifici ușor și pe care poți să le înțelegi, ce vor ajunge să joace evenimentele. „Nume de cod: ARKON“ este un roman plin din scoarță-n scoarță de suspans, emoție, planuri în planuri, răzbunare și dragoste. Este povestea bărbatului care ar face orice pentru familie și prieteni. Aduce în prim plan omul, nu fapta.

Ca să rezum: „Nume de cod: ARKON“ este un roman care merită citit și pe care-l poți parcurge între două stații de metrou, dar, pe riscul vostru, pentru că vă avertizez, odată început, nu poți să-l lași jos până nu-l termini.
*later edit: ca nu bezmetic uituc și emoționat, am încurcat datele. Pe 5 octombrie, la Sala Radio, are loc lansarea. Îmi cer scuze pentru dezinformare și gafa comisă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s