Sub steaua infraroșie – recenzie

De când am început să citesc cu plăcere autori români, am cam stat pe mystery & thriller și simțeam nevoia și de altceva, adică SF-F. „Stăpânul castelului“ mi-a dat doza, dar nu a fost suficient, așa că am sărit pe „Sub steaua infraroșie“ a lui Alexandru Lamba (cu noirul  lui Bogdan Hrib între).

A fost o achiziție de moment, ca multe altele. Văzusem cartea promovată la Tritonic și am zis că poate odată ajung și la ea. Apoi l-am prins la Sci-Fi Fest și, cum era omul acolo, m-am gândit că poate plec și cu autograf.

14825794_1163990520313475_1710572377_n

Povestea lui Erig este un fel de monolog-confesie-scrisoare, adresată în principal celei pe care o iubea… sau oricui ajunge să o citească. Are două planuri mari și late: prezentul (adică trecutul recent) și trecutul (adică cel îndepărtat, înainte de plecarea sa).

Cum spune și titlul, este vorba de o călătorie spre o stea infraroșie. Cred că oricine a citit puțin despre stele, sau măcar a auzit în treacăt ceva la televizor, radio etc. știe că stelele produc lumină, adică radiație electro-magnetică. Eh, pe lângă acestea, ele cam produc tot spectrul, vizibil și invizibil. Descoperirea unei stele care produce doar radiații în infraroșu este ceva ciudat și poate semnifica prezența unei sfere Dyson, o construcție teoretică care înconjoară astrul și-i captează energia. Conceptul a fost introdus de Olaf Stapledon și dus mai departe de Freeman Dyson.

Îmbinarea dintre evenimentele care au dus la călătoria cea lungă și rezultatul acesteia se împletesc și se completează reciproc. Și mai interesant este că în total sunt 8 personaje care interacționează activ și în jurul cărora se petrece acțiunea, dintre care 2 abia au ceva de făcut. Rămân cei 6 membrii ai echipajului, între care și Erig. Fiecare are un rol important, mai puțin protagonistul. El deste cel mai important (Duh! doar de aia e protagonist).

Alex îmbină elemente de SF întâlnite în literatură, adică nu aduce ceva absolut, dar absolut original genului. Nu-i reproșez sau îl învinuiesc, mi se pare destul de greu cu originalul în zilele noastre, dar nu imposibil. El reușește însă o potrivire interesantă a ideilor:

  • Sfera Dyson, cu toate limitările ei (materie, modalitate de utilizare a energiei etc.), devine ceva atât de simplu explicat și posibil până la urmă, printr-un mecanism ușor de înțeles. Doar nu o să vă și spun acum care e substratul și explicația, puteți să citiți și singuri. Spun doar că e ceva atât de comun încât îl cam folosește toată lumea.
  • Deplasarea: asta e problema cea mai mare a scriitorilor de SF. Cum mi-a zis și Lucian într-o zi pe acest subiect: mișcarea la viteze mari trebuie să ia în considerare o multitudine de lucruri, între care și timpul, nu doar spațiul, de aia au apărut găuri de vierme și hiperspațiu. Alex a zis nu, eu vreau deplasare sub viteza luminii, dar foarte aproape. Și exact asta a făcut. A rezolvat simplu și problema timpului și a energiei necesare.
  • Comunicarea: când călătorești pe lună, există o întârziere de aproape 2 secunde în comunicare. Pentru Jupiter (cred) de o oră. Pentru marginea Sistemului Solar, cea mai îndepărtată, 2 ani. Deci pentru o stea aflată la 220 de ani-lumină, sunt necesari 440. Cu alte cuvinte, dacă ajungi să te deplasezi aproape de c, nu prea mai are rost să încerci să discuți cu Pământul, pentru că ei ar avea mesajul tău cu doar puțin timp înainte să ajungi. Dar dacă distanța nu este un factor în comunicare?

SF-ul curge la Alex fluid, cursiv și simplu. Sunt multe aspecte care ar merita menționate, dar o să mă limitez la cele trei de mai sus. Alex rezolvă probleme complicate în moduri care te fac (ca fan al genului) să te gândești cât de simple sunt soluțiile pentru probleme complicate.

Acum două vorbe și despre inspirație: nu știu de unde i-au venit ideile, dar am sesizat un iz de „Sunshine“ (2007), un strop din mitologia greacă și mult, dar muuult „Star Trek“ (mai mult NG decât altceva).

Mi-am rotit ochii prin încăperea pe care el o numea punte: o incintă luminată cam de peste tot, cu ecranul de care-ți spun în partea opusă ușilor glisante de acces, cu două fotolii prevăzute cu pupitre în fața lui și cu un piedestal mai în spate, pe care tronau alte trei fotolii și un fel de masă mare, ca o semilună, în spatele lor, părând că încearcă să le îmbrățișeze. Un umanoid ciudat, cu plete și-o frunte foarte lată, plină de cute ascuțite, își făcea de lucru pe la niște butoane.

(„Sub steaua infraroșie“, Alexandru Lamba, Tritonic, colecția „Sci-Fi“, 2016, pag. 50)

Dacă aia nu e puntea de pe NCC-1701-D Enterprise, eu sunt un pește magician cu tentacule în loc de barbă.

Altceva ce mi-a plăcut mult, nu știu nimic despre Pământul din poveste. Adică știu ce știa și Erig, dar, 220 de ani sunt timp suficient să se schimbe lucrurile. Să nu uităm că acum 220 de ani nu se concepea ideea de aparat zburător capabil să poate oamenii în spațiu. Bine, ideea exista, dar nu era decât atât, o idee.

Constantele rupturi din sufletul personajului, întrebările retorice puse mai mult ca să-și păstreze el sănătatea și să se încurajeze pe sine că a luat deciziile bune, îi dau o notă de realism. Faptul că vorbește atât de mult de speranță îl transformă într-un individ comun. Și, până la urmă, cine știe cu siguranță ce se întâmplă când călătorești la asemenea viteze. Cine poate spune că Erig și compania sa nu a călătorit și înapoi în timp în drumul său.

În concluzie, Alex m-a surprins cu un SF bun, dar care m-a lăsat cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Vreau să știu ce s-a întâmplat cu ei, unde au ajuns poveștile lor și așa mai departe, dar, într-un fel, parcă sfârșitul neașteptat e mai mult decât suficient. Și, cum scrie și Michael Haulică pe ultima copertă, Alexandru Lamba îmbină romanceul cu hard SF-ul și i-a reușit.

Advertisements

One thought on “Sub steaua infraroșie – recenzie

  1. Pingback: Blogosfera SF&F: Arhitecții speranței — Alexandru Lamba | Catharsis Writing

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s