Zodiac – Recenzie

Eu mi-am rugat părinții să-mi cumpere cărți de la Tg. Mureș în vară, că tot aveau drum pe acolo și eu nu puteam să ajung, dar, neinspirat și neinformat, am cerut „Zodiac“, volumul doi din seria „Sergiu Manta“, de Anamaria Ionescu. Am vrut să trec și să parcurg mai mulți autori români, nu să stau pe unul până-i termin toate cărțile, dar am ajuns și la „Zodiac“. Mi s-a părut că a fost mai bun decât primul.

Dacă în „Nume de cod: ARKON“ vedeam geneza asasinului Sergiu Manta, acum îl urmărim într-o misiune cap coadă. O serie de câteva crime cu conexiuni ciudate îl pun pe agentul Companiei într-o poziție incomodă atât pentru el, cât și pentru șefii lui: trebuie să lucreze cu „superpolițistul Marius“. Știind cum mergeau lucrurile în companie, Sergiu devine repede foarte strict cu informațiile pentru partener.

Ancheta îi conduce prin București unde primim ceva back-story pentru Marius. Și Sergiu care încă din primul volum părea impulsiv și dornic de one night stands, primește o scurtă istorisire a trecutului său, o porțiune din acea bucată de timp necunoscută dintre prima și a doua parte a primului volum. Un nou personaj apare, herr Bergen, instructorul lui Manta după recrutare.

img_20160902_164920

Încă nu am regretat achiziția și nu cred că o voi face

Sergiu pare să se schimbe, însă el doar își lasă caracterul interior să străpungă suprafața. Dimensiunea sa mare, duritatea privirii, rânjetul, cunoștințele despre psihologia umană îl ajută să se descurce din ce în ce mai bine. Pe de altă parte, slujba sa îl cam obligă să devină cinic și detașat, lucru pe care și-l impune.

Tot fac paralele cu primul volum, dar e punctul de referință cel mai bun: aproape aceleași personaje, același stil de scris, aceleași tipare verbale ale personajelor. Există însă și diferențe: pe lângă cele menționate, stilul acțiunii se schimbă și îl pune pe Sergiu în perspectiva detectivului. Știm deja că are cunoștințe de IT, că este inteligent și destul de abil fizic, dar acum aflăm că este și capabil de a pune cap la cap trei date minore din care să concluzioneze un tablou larg. Nu sunt exagerări și nu lucrează singur, dar Manta dovedește tot mai multe capacități și te face să te întrebi: ce mai are în mânecă?

Tot el face și câteva greșeli cumva tipice și de așteptat la un bărbat. Unele evenimente totuși sunt calculate cu sânge rece, deci nu le pot numi chiar greșeli — poate entuziasm exagerat de vreo 2-3 ori.

Se vede o relație tot mai apropiată între el și Dragoș, care parcă se înghiontesc mai mult acum. E plăcut să vezi un tip dur, mare, serios, un asasin până la urmă, că poate fi atât de cald înăuntru și atât de prins de niște lucruri simple. Peste toate astea adaugi și comportamentul de gentleman, asociat foarte bine cu tehnici inventive de agățat.

Dar, oricât de docil ar putea fi, Manta este o fiară neîmblânzită, impulsivă, de neoprit. Cel mai bun exemplu este în confruntarea sa un un personaj neînțeles până târziu în poveste:

„Sergiu îl așteptase pe Rareș să apară la garaj. Îl lăsase să descuie și intră discret după el. Înainte de a apuca să înțeleagă ce se petrece, puștiul era lipit de perete, cu mâna lui Manta proptită în gâtul lui.

— Îți place să te joci cu cei mari, mucosule? șuieră Manta.

[…]

— Ia mâna de pe mine…

— O iau când vorbești sau când am simțit că ți-am rupt gâtul. E alegerea ta.“

(„Zodiac“, Sergiu Manta #2, Anamaria Ionescu, Tritonic, Mystery&Thriller, 2016, pag. 113-114)

Când împungi ursul cu un băț, trebuie să te aștepți ca ursul să se trezească…

Spre deosebire de primul volum (înapoi la comparație), indiciile sunt mai subtile, cititorul descoperă mult după Sergiu niște lucruri, ceea ce face poveste chiar mai atrăgătoare. Sunt acele momente când rămâi pe muchie cu un personaj și sari la următorul capitol aproape imediat. E o evoluție a personajelor, dar și a autoarei.

A fost un aspect care nu mi-a plăcut. Sergiu are o pierdere a cuiva drag din trecutul său. Nu că nu am apreciat cum răspunde Manta la acele sentimente, construite foarte bine și exact cum mi-am imaginat că ar răspunde. Nu că nu mi-a plăcut ceva la modul de prezentare. Nu mi-a plăcut cui i s-a întâmplat să-și găsească sfârșitul.

Per total, „Zodiac“ pune în altă lumină personajele, relațiile lor, dar și mediul, lupte pentru nimicuri sau pentru ceea ce înseamnă totul, legate și interconectate, nefiind dezvăluite până în ultimele rânduri. Volumul 2 îl depășește pe primul și lasă poarta deschisă pentru altele (pentru că sper că o să pot să călătoresc cu Sergiu în mai mult de un volum trei final, poate încă 2-3-4… cât o mai putea și el să facă atâtea treburi murdare pentru Companie). „Nume de cod: ARKON“ a fost piatra de temelie a seriei „Sergiu Manta“, „Zodiac“ a ridicat totul, ceea ce urmează are potențial mare să fie un volum plin de mister, acțiune și (bro)romance.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s