Frontiera – Recenzie

După o scurtă perioadă de inactivitate (examene, proiecte noi apărute etc.), am ajuns să termin și să scriu câteva cuvinte despre „Frontiera“ lui Lucian Dragoș Bogdan. Mi-a luat mai mult decât voiam să termin cartea din aceleași considerente și pentru că am fost nevoit să mă întorc să recitesc paragrafe sau pasaje.„Frontiera“ nu e o carte care se citește greu, dar Lucian se joacă foarte bine cu niște stiluri și trebuia să revin la indiciile pe care le-am ignorat odată sau pe care nu le-am dibuit în totalitate la o primă citire.

Volumul este împărțit în patru părți, numite chiar așa, „părți“:

Partea I: POARTA NIVELULUI

Partea a II-a: TĂRÂMUL ASCUNS

Partea a III-a:  OCHIUL ȘI JUCĂTOAREA

Partea a IV-a: N-DIMENSIONAL

15042048_727737207380166_4829414756955662002_o

Povestea îl urmărește pe Adrian Kawinsky, un om care începe o nouă etapă din dezvoltarea sa. Ani de zile s-a antrenat în stăpânirea sabiei radiante. Pentru a-și desăvârși pregătirea, Adrian se decide să participe la un turnir pe o planetă exotică, Elba.

Până aici, nimic foarte spectaculos, poate exceptând descrierile diferitelor specii, iar aici nu vorbesc de aspectul fizic, ci de mentalități, obiceiuri alimentare, valori morale, stiluri de exprimare. Încă din primele pagini, Lucian intră în detalii și construiește bazele universului său.

Povestea devine repede captivantă, odată cu apariția unor personaje învăluite în mister, Togura fiind primul de pe această listă, dar nu singurul. Pe lângă aceste caractere, care mereu par să știe mai multe decât lasă să se vadă, universul Frontierei este construit pas cu pas. Lucian construiește o lume complexă, plină de tensiuni politice, istorice, biologice etc.

Nu doar Adrian este în centrul poveștii, ci și prietenii săi: Melanya, femela fraake, Kåndeerlej, sØregaardul și Timma, siddma. Fiecare aparține unei alte specii cu atribute și caracteristici diferite. Imaginația lui Lucian pare nelimitată în ceea ce privește speciile pe care le-a creeat, dar și esențele acestora. De precizat că, pe lângă cele patru menționate anterior, există multe alte civilizații menționate în carte și prezentate mai mult sau mai puțin: nêe, nihr etc. (chiar sper că nu am pocit vreun nume)

Bun, am vorbit de specii și civilizații, dar nu mă opresc aici. O, nu! Lucian scoate și pune pe hârtie o mulțime de probleme și concepte, de la o simplă conversație și limbile diferite folosite, alături de modalitățile de traducere, la conștiință comună.

Pe scurt, doar câteva dintre aspectele dezbătute de Lucian: traducătoare atașate pe ceafă, capabile să opereze cu o multitudine de limbi de circulație largă; traducerea instinctuală, adică un vorbitor care nu știe o limbă, dar o poate vorbi atât timp cât îi este vorbită; conștiință comună cu individualitate; organisme macroscopice acelulare; ființe care se hrănesc cu sentimente; porți între dimensiuni; porți spre alte manifestări ale universului. Cred că astea sunt suficiente ca demonstrație pentru cât de departe zburdă imaginația lui Lucian.

Și dacă încă nu v-am convins că Lucian are legături cu alte lumi îndepărtate, faptul că redă, chiar foarte bine aș putea spune, trăirile unor personaje care ajung în uni-dimensional, bi-dimensional și așa mai departe. Nu vorbesc aici doar de cum ar vedea lumile respective, ci de legile care le guvernează, percepțiile lor, problemele cu care se întâlnesc în călătorii, locuitorii acelor lumini.

Toate aceste minunate idei și concepte sunt îmbinate într-o poveste cu aventură, acțiune și  dragoste (în legătură cu ultima, mie mi s-a părut puțin cam forțată, în sensul că lucrurile decurg prea repede). Nu doar Adrian și prietenii săi stau sub o amenințare catastrofală, ci întreg universul, Elba fiind centrul și Frontiera acestei apocalipse viitoare.

Nu e clasicul scenariu de Hollywood în care tipul rău vrea să distrugă tot cu o motivație sinistră sau tragică în spate și care este oprit de eroul poveștii alături de gașca sa de prieteni. „Frontiera“ este povestea bătăliei între esențe, unde nu există negru și alb, ci toată lumea este gri, fiecare are scopul său, nu există un personaj negativ cu un plan malefic. Este poveste despre prieteni, care, deși au alte interese și jurăminte, vin unul în ajutorul altuia fără să se gândească de două ori.

Spuneam la începutul articolului că am fost nevoit să revin la anumite pasaje. Sunt scene, de la un capăt la altul, care îți aruncă un indiciu mai mic sau mai mare, dar de care te poți agăța. Mi s-a întâmplat să revin la prima parte a volumului pe când citeam partea a patra, sau să merg două pagini înapoi pentru că o anumită frază, sau o replică a căpătat un cu totul alt sens. Este genul de carte care-și va deschide alte taine în fața cititorului la fiecare citire.

15355861_1210018225710704_1922471528_n

Pentru mine, Lucian Dragoș Bogdan a fost autorul român cu stand la Comic-con, suficient de răbdător să răspundă întrebările unui tip care se fâstâcea, care m-a readus la literatura română, pe care am ajuns să-l consider mentor și prieten. Mă bucur că am avut posibilitatea să-l cunosc și să-i citesc poveștile.

Advertisements

One thought on “Frontiera – Recenzie

  1. Pingback: Vraciul de pe norul interior – Recenzie | Catharsis Writing

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s