Retrospectivă #1

S-a terminat și 2016, începe un nou an și toate cele, așa că, pentru început: La Mulți Ani!!!

Mă gândisem să scriu o retrospectivă pe 30-31, anul trecut, dar cu Leapșa și alte pregătiri pentru noul an, n-am apucat, deci, pe 1.1.2017, primul articol pe anul ăsta, retrospectiva anului trecut, la liniuță:

— totul a început ca East European Comic-Con, în mai, când am dat peste Lucian Dragoș Bogdan la un stand. M-a prins ideea Omului-Fluture, poate și pentru că eram curios să văd ce scriu autorii români și să văd cum arată o carte scrisă la două mâini (alături de Teodora Matei).

— mi-am învins timiditatea (moment destul de important pentru un introvertit ca mine) și, cu cât de mult curaj am putut să adun, m-am dus și l-am luat la întrebări pe Lucian. De principiu, cum a ajuns să publice, ce pași a urmat etc. Ileana a avut cel mai bun răspuns pe care nu o să-l uit niciodată: „Cu grijă…“

— după câteva explicații scurte, Lucian mi-a zis de Gazeta SF (publicație online de care nu mai auzisem până atunci; să fiu sincer, nu știam că există așa ceva, punct) și mi-a spus că, dacă am ceva scris, să-i trimit și-mi zice ce crede și poate apare și în gazetă.

— am scris și hop-țop, Amintiri de pe Pământ a ajuns să fie publicată în iulie.

— a urmat Oderint dum metuant în august.

— tot pe vară, cu solie și alai de la Pitești, am luat, prin intermediari ceva cărți, nu de alta, dar era festival de carte în Tg. Mureș și autorii români, de care am fugit atât de mult, păreau să scrie bine.

— mi-am făcut un blog. Am mai avut o tentativă, undeva prin liceu, abandonată după un singur articol, dar acum aveam idei, aveam motivație, aveam un plan (muahahaha!). Am început să scriu recenzii, și povești și uite că termin 2016 cu mult peste ținta mea.

blog

Nu e mult rău, dar eu aveam ca scop vreo 500, poate, până la sfârșitul anului, deci YAY!

— am început să citesc autori români și, surpriză-surpriză, îmi place. Șoc și groază pentru eu din liceu, să citesc români contemporani și să-mi placă, să ajung să scriu despre operele lor.

— am ajuns la lansări de carte (alt tip de eveniment despre care nu știam că se practică la noi; mă rog, auzisem, dar nu văzusem niciodată).

— după Omul-Fluture, am devorat Maya într-o zi.

— cu acordul Teodorei și al lui Lucian, am reușit să public pe blog și un fan-fiction în universul Omului-Fluture. Răfuiala s-a terminat cam în pom, dar, cam pe când iese următorul volum din serie, sper că cred că știu că o să termin și Răfuiala 2.0.

— am ajuns și pe la festivale de carte: Sci-fi Fest, Romcon, Gaudeamus, de la fiecare plecând cu cel puțin o carte a unui autor român cu tot cu autograf (eventual chiar i-am vânat și i-am urmărit până când mi-au semnat oamenii pe carte).

— am cunoscut debutanți și, deși nu am reușit să cumpăr toate cărțile lor, sper să ajung la ele cât mai curând. Tot aici vreau să le urez și mult, mult succes pe viitor, spor la scris și să se bucure că au reușit să încânte pe cineva cu poveștile lor.

— în noiembrie a mai apărut, tot în Gazeta SF, o altă povestire de-a mea, Koa – nașterea unui zeu.

— decembrie a venit ca un bonus cu posibilitatea de a mai publica ceva pe 2016, și anume Croitorul. Prin această scurtă poveste am încercat să onorez amintirea bunicului meu, săi surprind esența. Trei lucruri m-au bucurat văzând-o publicată: știu că de Nea Ionel pe care-l chema Gheorghe au auzit și alții acum, le-am reamintit celor care l-au cunoscut de cum era el, am asistat la mai multe interpretări, diferite de cea pe care mi-am imaginat-o.

(liniuțele astea nu se mai termină… de, a fost un an plin)

(am terminat cu partea de cronologie, trec la oamenii pe care i-am întâlnit și cu care am interacționat, care mi-au dat sfaturi sau care, pur și simplu, m-au încântat cu poveștile lor; nu vrea să se supere cineva pe mine și să considere că e mai puțin important, o să încerc să mențin lista cât mai completă după cum îmi vin în minte, la 7 dimineața, după petrecerea de revelion și sper să nu uit pe cineva)

Lucian Dragoș Bogdan – cel care m-a încurajat și m-a criticat cel mai mult și care mi-a deschis o lume nouă fizică, tangibilă, unde pot să cresc și nenumărate altele, răsărite din mintea sa.

Teodora Matei – o fire energică, plină de entuziasm, care mi-a oferit cea mai bună lectură de pe 2016, Stăpânul castelului (la limită ce-i drept cu Frontiera)

Alex Lamba – tipul mare, care pare dur, dar care se dovedește a fi calm și liniștit, care mi-a acceptat poveștile spre a fi publicate și care m-a încântat cu Sub steaua infraroșie.

Miloș Dumbraci – debutantul care mi-a dat indirect niște sfaturi foarte bune și care a reușit să mă facă să-mi dea cu virgulă, cum s-ar spune, cu toate poveștile din Hoțul de Moarte (dacă Frontiera e pe 2, atunci, aceasta este pe 3, dar o spun iar, greu să aleg o carte preferată).

Bogdan Hrib – scriitorul care m-a dus în filmele alb-negru din anii 40-50, mereu agitat, mereu cu treabă, mereu dornic să ajute.

Anamaria Ionescu – mereu zâmbitoare, încântătoare și care a reușit să mă facă, de două ori, să termin o carte într-o seară.

Monica Ramirez – mereu zâmbitoare, încântătoare (da, am repetat, nu de alta, dar amândouă m-au băgat în seamă de fiecare dată când ne-am întâlnit, ca și cum ne-am văzut mai mult de o dată/de două ori), a cărei carte nu am reușit s-o termin în 2016 (scuzeee…).

Daniel Timariu – IT-stul din Timișoara care scrie SF (încă am de recuperat cu lectura) și altele *pun intended*, cu stilul de povestire dinainte de culcare, cu acea notă de amuzament.

Michael Haulică – un fel de nenea simpatic, cu părul alb, care știe o grămadă de chestii și care îți spune ce și cum dacă-l rogi frumos.

Dănuț Ungureanu – de la care doar am reușit să gust puțin opera (în 3.1), dar care mi-e pe listă și la care vreau să ajung (poate, cândva, când am finanțe și mai mult timp; de menționat, nu e singurul în această situație, lista e lungă și interminabilă…).

Sebastian A. Corn – (deși pseudonim, așa îl preiau și eu) medic și scriitor, cumva a reușit să le combine pe amândouă și mi-a dat speranță că poate, poate se poate și la mine.

Silvia Chindea – deși nu am reușit să interacționez suficient în lumea reală, tot la sfaturi revin; încă sper să ajung și la cărțile ei (de ce nu se poate să faci tot ce ai de făcut și să citești în același timp?)

(credeam că termin lista în doi timpi și trei mișcări, de unde?… o să stau să scriu până la anu’, în 2018)

(cum am mai spus, lista e mai lungă… sper că nu am uitat pe nimeni, dacă da, îmi cer mii de scuze și sper să mă revanșez până la urmă)

— mai sunt și blogerii și ioi câți îs: Ileana, Georgiana, Silviu, Liviu, Silvia… lista de bloguri e iar lungă (și neauzită până acum câteva luni).

(îmi cer scuze iar dacă am uitat pe cineva… poate că nu a fost cea mai bună idee să mă apuc să scriu atât de obosit)

Gata. Am terminat și cu 2016 și, trăgând linie, e de bine: am cunoscut oameni noi și interesanți, am pășit alături de ei în lumi care-mi erau necunoscute, abia aștept noile aventuri de care o să am parte, mă bucur că există acest blog, că scriu și public, că am zâmbit alături de autori români la lansările lor, că încet, încet, apar pe radare.

2017, HERE I COME!

Advertisements

2 thoughts on “Retrospectivă #1

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s