Vraciul de pe norul interior – Recenzie

Nu pot să spun despre „Vraciul de pe norul interior“ că este un SF bun. Nu i-aș face dreptate. Deloc. Toată povestea a fost wow, de la un cap la celălalt și, pentru mine, a picat bine, ca o pauză de la învățat, într-o săptămână mai stresantă.

Povestea începe mai mult ca un basm, într-o lume exotică, cu o societate de urkline, organizată asemănător cu o colonie de albine. Până aici nu vedeam SF-ul așa mult, apoi, Lucian, aduce niște elemente care conturează atmosfera viitorului: călătoria în spațiu, staza, ciberspațiu.

Ok, fără să dau prea mult din poveste: urklinele trăiesc pe o planetă cu care au o relație simbiotică specială. O urklină primește o misiune importantă și pleacă de pe planeta lor fără tehnologie în căutarea unei soluții. Începe ca tipica aventură din poveștile cu care am crescut, dar sub o altă formă, mai SF-istă, mai plăcută și care abordează niște teme ceva mai puțin de copii. Aducătoarea-Leacului, pentru că așa o cheamă pe urklină, numele având altă însemnătate pentru ele, îl întâlnește pe omul Ufibov, devenind repede parteneri de călătorie. După ce trec prin câteva peripeții, dau peste un rogan fără nume și, cu ajutorul acestuia, peste vraciul pe care nu știau că-l caută.

Povestea este atent construită, lăsând indicii încă din primele capitole și conturând personajele foarte complex. Spre deosebire de „Frontiera“ (puteți citi aici), în acest volum, Lucian mi s-a părut mult mai experimentat și cu mult mai multe idei noi.

Două lucruri mi-au plăcut mult, adică mai mult decât altele:

  1. sunt vreo 3 sau 4 povești care rămân în pom. Nu au o finalitate, nici un început, doar lasă impresia că se întretaie cu aventura urklinei, doar ca apoi să-și urmeze propriul curs. Acum vine întrebarea mea: sunt doar niște mențiuni, sau niște fire lansate de Lucian? Aș vrea să trec și prin acele povești pe viitor.
  2. povestea curge de la sine, dar, mai mult decât atât, descoperi civilizații alături de urklină. Nu ești pus în fața unor lucruri pe care nu le înțelegi, autorul fiind nevoit să-ți dea informațiile ca paralelă, pierzând firul poveștii. Lucian îți dă toate informațiile de care ai nevoie, când ai nevoie de ele, găsindu-le în același timp cu urklina. E un procedeu care, personal, îmi place.

„Vraciul de pe norul interior“ este un volum plin de povești și idei, care mai de care mai năstrușnice, cu oameni ai viitorului nu foarte diferiți de noi, extratereștrii cu cinci guri și șapte ochi, o specie de războinici care se reproduc însămânțând gazde și, să nu uităm de acea specie care nu e specie, care e vie, dar nu chiar, și care vine în toate dimensiunile și formele, gândite și negândite.

„— Conștiența ține de control, îi atrase atenția Ufibov. Ideea de abandon conștient este o contradicție.

—Abandonul total reprezintă cea mai puternică formă de control, rămase ferm pe poziție roganul.“

„Vraciul de pe norul interior“, editura Tritonic, colecția Sci-Fi, 2014, pagina 193.

Aventura urklinei m-a impresionat și, recunosc, nu prea am putut să mă stăpânesc când am terminat cartea. Mi-a lăsat acel gol caracteristic de carte bună, gol pe care am început să-l remarc tot mai des la autorii români.

În concluzie, după mine, „Vraciul de pe norul interior“ ar trebui să fie între cărțile citite ale tuturor iubitorilor de SF și nu numai, este o carte pentru toate vârstele, deși parcă ar fi necesare niște cunoștințe minime despre spațiu, planete și viață.

Dacă vrei să citești SF doar pentru lupte în spațiu, invazii extraterestre, epidemii și zombie, revolta mașinilor iada, iada, iada, să nu citești această carte. Dar dacă vrei să citești SF de dragul SF-ului, „Vraciul de pe norul interior“ e pentru tine. Dacă vrei o poveste bună, „Vraciul de pe norul interior“ e pentru tine. Dacă vrei să mergi pe tărâmuri nebănuite, „Vraciul de pe norul interior“ e pentru tine. Dacă doar vrei să citești o carte bună, care să te facă să emoțiile alături de personaje, să te bucuri, să te întristezi, să fi speriat, să fi entuziasmat cu ele, „Vraciul de pe norul interior“ e pentru tine.

P.S.: la începu, nu am înțeles foarte clar ce e și cum e, dar treptat, cu ajutorul urklinei, l-am înțeles pe rogan.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s