Diverse: Cum m-am apucat de citit!**

Prin liceu am participat la un concurs de discursuri și una dintre teme a fost Imaginația ne depășește, cunoașterea ne limitează. La vremea respectivă nu reușeam să-i parcurg pe clasicii literaturii române. Ion, Mara, Moromeții etc. Pur și simplu nu au fost pe gustul meu*. M-am chinuit cu ei, dar nici acum, ceva ani mai târziu, nu cred că aș putea să-i citesc. Nu le neg valoarea, pur și simplu nu mi-au plăcut.

Pe de altă parte, pe atunci citeam. Am luat contact cu cărțile și poveștile din copilărie pentru că am avut parte de părinți și bunici care-mi tot citeau, însă nimeni ca Buni. Ea a fost străbunica mea, pensionată de ceva vreme când m-am născut eu și ea a cam avut grijă de mine pe timpul zilei când toată lumea era ocupată. Ea mi-a spus de Harap-Alb și spânul cel rău, de Prâslea cel Voinic și zmeul malefic (pe la vârsta aia eu chiar îmi imaginam un zmeu cu ață care plutește supărat pe cer și credeam că e așa pentru că nu se mai joacă nimeni cu el). Poveștile pe care mi le spunea, am început să le citim împreună.

Probabil că povestea mea cu cititul s-ar fi terminat acolo dacă nu erau ai mei. Fiind un copil, cum prindeam timp liber (adică mai tot timpul) nu făceam altceva înafară de a mă juca cu LEGO și de a mă uita la desene animate. Îmi plăcea să stau singur și să-mi văd de construcții și povești, să fac scenarii și tot așa, cu desenele pe fundal. Apoi, ai mei au decis că nu mai merge și mi-au spus că trebuie, dar că neapărat TREBUIE să citesc. Eh, ce face un copil când îi spui că trebuie să facă ceva? Fix aia nu face…

Ghiciți ce am făcut eu… Exact. Nu am citit. Ajung curând și la partea de cum am ajuns să citesc, mai aveți puțintică răbdare cum zicea Caragiale. Revenind… Prima carte pe care mi-au dat-o spre citire a fost o colecție a fraților Grimm. Cu ei lângă mine, am început să citesc cu voce tare, ca să fie siguri că eu chiar citesc ce e acolo și stau să mă uit la poze. În câteva zile au ajuns la concluzia că au creeat un monstru. Nu mai voiam să merg la culcare până nu mai citeam o poveste sau un capitol.

După basmele copilăriei am trecut la legendele antice, la texte istorice și așa mai departe. Devoram poveștile cu Zeus, Perseu, Heracle, Decebal, Ștefan cel Mare, Țepeș și așa mai departe. Mă fascinau tot mai mult poveștile cu eroi, cu zei, cu fapte de măreție… Dar lipsea ceva. Cu timpul, poveștile deveneau prea scurte, se terminau prea repede și, oricât de mult încercam eu să-mi imaginez ce se mai putea întâmpla, nu reușeam să găsesc acel ceva care lipsea.

Singura mea soluție atunci a fost să trec la cărți noi, la povești mai lungi, la romane. Primul care mi-a intrat pe mână a fost deja clasicul Harry Potter și Piatra Filozofală. A fost atât de uimitoare pentru mine la acel moment încât am adormit două zile la rând citind din ea. În a treia am terminat-o. Tot atunci am avut și primul contact cu ceea ce avea să devină cea mai mare problemă cu cărțile: de unde atâția bani pentru apetitul meu de carte? Din fericire, poate și puțină teamă că nu mai ceream jucării de le moșul, ci cărți, ai mei mi-au luat restul cărților din serie. În gimnaziu chiar am avut probleme cu cărțile lui J.K. Ai mei, taică-meu mai mult, mi le-a luat și nu m-a lăsat să citesc. Da, ai citit bine, nu am fost lăsat să citesc, dar există și o explicație pentru treaba asta și le dau dreptate alor mei: aveam tezele cu subiect unic și, teoretic, trebuia să învăț, dar eu tocmai intrasem în posesia volumului V din serie și numai de învățat nu stăteam. După o zi în care nu făcusem nimic, dar nimic, ai mei mi-au spus că mi le vor da înapoi după teze. Și așa au făcut.

p3

Din fericire am scăpat de sub marea umbrelă a lui trebuie să-l citești pe ăsta că așa zic eu și că așa zice în programă. Într-un fel, eu cred că a fost spre bine, pentru că m-am dus direct la SF și acolo am cam stat tot liceul. Taică-meu a fost fan de SF de mic și avea biblioteca plină de Herbert, Asimov și mulți alți mari. Cu ei am crescut, cu ei m-am delectat, cu ei am stat introvertit. Ocazional îmi mai intra pe mână o Agatha Christie, un Dan Brown, dar de SF am stat legat și de SF voi sta legat. Printre toate astea s-a mai strecurat ocazional un Lovecraft sau un King, dar mai rar decât aș fi vrut.

p1

Cu urcușuri și coborâșuri, mai ales când venea vorba de volumele de literatură obligatorie, acele cărți de beletristică atât de lăudate, ale căror comentarii le-am tocit pentru bac, am reușit să mă țin de citit.

După ce am ajuns la facultate în București chiar nu m-am mai putut controla. Până primăvara trecută am stat ce autorii mai cunoscuți, comerciali și neapărat străini, pentru că încă nu suportam ideea de autor român care să scrie bine și să-mi placă. George RailRoad Martin cu al său Cântec de Gheață și Foc mi-a reaprins dorința de a citi mult. Și am stat pe fantasy și pe SF și pe thrillere. La EECC, în mai anul trecut, ceva m-a împins pe la aleea artiștilor, sâmbătă pe la prânz și acolo am dat peste Lucian Dragoș Bogdan. De atunci, am tot încercat, fără succes, să recuperez anii de literatură română bună pe care i-am pierdut din încăpățânare.

p2

Nu reușesc nici acum să găsesc timp suficient pentru cărți, pentru că două stații de metrou nu-s suficiente, iar seara, singura lectură a mea este constituită din cursuri, dar încerc să țin pasul. Altă problemă… banii… Am părinți iubitori și muncitori, care încearcă să-mi ofere mereu ceea ce vreau, dar vin momente în care nu prea îmi vine să le mai cer bani de cărți. O fac uneori, mai ales dacă văd vreo reducere la vreo carte din wishlist, dar sunt și momente când prefer să mănânc mai puțin (și așa trebuie să slăbesc) ca să-mi cumpăr o carte.

Ajungând și la final, am lungit povestea mai mult pentru că abia acum am ajuns să mă consider cititor, abia acum cred că m-am apucat de citit.

*mărturisire: au fost autori pe gustul meu, dar nu de proză: Arghezi, Bacovia și Blaga. Pe ei da, pe ei i-am citit și ei mi-au plăcut.

**Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s