Diverse: final de Final

Și s-a terminat Final Frontier #6… Primul meu Final Frontier despre care speram că o să scriu mai repede, dar am prins ceva chef pe mână și m-am apucat mai devreme.

O să tot spun chestia asta până când o să consider că am ajuns la un punct în care să mă consider cititor de autori români: nu citeam autori români…

Explicația cred că am mai dat-o și cu altă ocazie: prejudecata mea față de literatura română a pornit din liceu când am fost constrâns de circumstanțe să citesc niște romane care nu mi-au plăcut. Nu le neg valoarea literară, doar că nu au fost pe gustul meu.

Luând în considerare cele spuse anterior, cred că e evident că nu luasem la cunoștință de festivaluri de carte (nici nu au fost foarte mediatizate în mediile pe care le urmăream sau, dacă erau, le ignoram). Rezultatul? Acesta a fost primul meu FF.

OMEGE! Nu credeam că pot să mă simt atât de bine un weekend întreg printre alți pasionați de cărți și mai ales printre autori români.

Hai cu începutul: Am ajuns sâmbătă, pe la 11, ca o floricică și am dat din start peste câteva fețe cunoscute. Mi-am echipat masca de gaze (bucuros nevoie mare că am reușit să atrag ceva priviri speriate și contrariate) și am trecut la cumpărături gândindu-mă că am un buget limitat și că totuși am niște titluri pe care voiam să le iau neapărat.

*De la stânga la dreapta: Amendamentul Dawson de Ciprian Mitoceanu, Cine doarme și visează de Cezarina Anghilac, Arhitecții Speranței de Alex Lamba, Înainte de neant de Mihai Alexandru Dincă, Inima dragonului de M.M. Țara, Fata de la nord de ziuă de Alex Voicescu, Ceasul Fantasmelor de Oliviu Crâznic (coloana din dreapta nu sunt cumpărate la FF, ci autografiate) și Ascensiunea stelară de Ana-Maria Negrilă.*

Am oscilat pe la standurile Tritonic, Millenium, Crux, Herg Benet (în ordinea asta le-am parcurs ca să nu existe discuții). Căutam autori români și au fost o mulțime de debutanți sau noi lansări (din păcate nu am ajuns să îmi iau tot ce voiam, dar în următoarele săptămâni pun mâna pe ele, cu sau fără autograf).

Bun și după? Ce poți să faci la un târg de carte SF&F? Pfoai di mini și di mini și câti poți să mai fași!

Primul eveniment de pe listă a fost lansarea cărții lui M.M. Țara, Inima dragonului, și relansarea Amendamentului lui Dawson de Ciprian Mitoceanu, alături de o discuție despre realism în ficțiune. Primul, debutantul, este un simpatic încă neînvățat cu publicul, dar are timp. Cartea lui părea foarte optimistă din spusele celor prezenți, dar, după lectura rapidă de sâmbătă seara, tind să cred că nu e tocmai optimism. Despre ea cu altă ocazie. Cartea lui Ciprian, pe de altă parte, a fost diametral opusă: distopie legislativă (parcă asta a fost exprimarea lui Oliviu Crâznic). Despre ea auzisem de la întâlnirea bloggerilor și eram curios. Na, că le-am luat și abia aștept să le lecturez, nu de alta, dar mă treceau fiorii ascuntând-o pe Deea Sterea vorbind despre Amendament, iar Blu este o scumpete.

După respectivul eveniment nu am mai stat pe acolo, în sala de evenimente, pentru că voiam să mai văd și restul târgului și hop-țop, am început să socializez, să stau de vorbă cu X și cu Y, uneori băgându-mă singur în seamă, alteori fiind băgat în seamă, mai mereu făcând ture între rucsacul cu cărți și vreun autor pe care îl văzusem și de la care voiam neapărat, dar neapărat o semnătură.

Pe la 3, după o chestie care m-a cam bulversat (schimbatul de sală) am stat și la lansarea de la Tritonic cu Cezarina Anghilac (așa scrie pe carte, așa îi zic și eu scriitoarei), Alex Lamba și Aurel Cărășel, coordonată de Mike Haulică.

După dat de alte ture pe afară am ajuns, pe la orele 5 după miezul zilei, la prima mea apariție pe o scenă alături de colectivul Blogosferei SF&F. Săr’na că m-ați luat și pe mine! Nu am prea reușit să vorbesc atunci cine știe ce prea mult, dar e ok. O să revin cu un articol viitor cu niște comentarii referitoare la cele discutate atunci și în ultima vreme (de la Romcon încoace) și cu un răspuns pentru o întrebare primită atunci pentru că vreau să spun unor lucruri pe nume și vreau să mă asigur că sunt înțeles… Altă dată, alt subiect.

Boon, toate bune și frumoase, după ziua de sâmbătă am plecat ușurel spre un pahar de vorbă pe undeva. Am venit fără acadele, am plecat fără acadele, dar lăsând gluma la o parte, ziua de sâmbătă mi-a plăcut maxim. M-am bucurat să văd cât de multă lume este interesată de un eveniment de genul ăsta, mai ales de numărul, surprinzător de mare pentru mine, de adolescenți și copii. Ca bonus, mi-am făcut și barba puțin albastră (hihi!).

Duminică, din partea mea cel puțin, a fost cu suișuri și coborâșuri. A fost frumos și m-am simțit super, cu două mici excepții: una, evidentă aș spune, ar fi că s-a terminat FF#6…

A doua, e mai personală, dar tot o s-o împărtășesc cu voi: mi-a părut rău când, la lansarea de duminică de la Tritonic, erau în sală foarte puțini oameni, dar cel mai aiurea m-am simțit văzându-l pe Daniel Timariu mai trist ca la primele ore ale dimineții. Mie îmi place cum scrie și îmi place și el ca persoană pentru că am reușit să interacționez cu el de câteva ori și m-am simțit eu prost că nu a venit mai multă lume atunci, acolo, când el a venit tocmai de la Timișoara și că nu am stat mai mult de vorbă cu el. Nu cred că a ajutat prea mult nici faptul că tot atunci pe scenă era și Teodora Matei vorbind despre Frontiera lui Lucian Dragoș Bogdan.

Hai, iaaa gata cu tristețurile astea (sau e tristețile? tristețele? coperți? coperte?)! Ne distrăm, ne simtem bine!

Păi, lansarea lui Florin Chirculescu, cu Eucronoza și alte nuvele , discuții despre jocuri, filme, cărți, discuții despre toate și despre nimic, pahare de vorbă băute cu drag alături de oameni dragi și, pe seară, a doua discuție cu Blogosfera SF&F. De data asta am reușit să arunc mai multe chestii la masă, dar timpul a fost scurt și cam toată lumea a avut ceva interesant de spus.

Per total, eu mă declar nu doar mulțumit de eveniment, ci super, super încântat și sigur că nu-l ratez la anu’.

Mulțumiri. (chiar nu mă așteptam să am un paragraf de mulțumiri pe blog, dar uite că se întâmplă. Ce pot să spun, sunt un romantic…)*

Deci, mulțumesc așa:

  • Alex și Daniel pentru că au fost de acord să participe la concursul meu. Luni am livrat cărțile și sper ca Ramona, câștigătoarea, să se bucure de ele.
  • Sorin de la standul Tritonic pemtru că mi-a ținut companie din când în când.
  • Deea, Andrei, Millie, Alex de la Crux pentru că mi-au dat pe ici pe colea niște sfaturi și idei.
  • Anei-Maria pentru că mi-a răspuns la întrebările despre cartea ei.
  • Georgianei, Silviei, Ileanei (care nu a fost la eveniment) lui Liviu și lui Silviu că m-au acceptat în grupulețul lor și de la care am tot furat chestii în ultima vreme.
  • Lui Bebe care iar m-a încântat cu tricoul său verde, ca de fiecare dată. (Am ajuns să cred că nu există eveniment SF/F fără Bebe care e mai mereu un zâmbet și o încântare)
  • Organizatorilor cărora le-a ieșit un eveniment aproape perfect (am 2-3 mici idei, dar pentru altă dată)**
  • Lui Max care se agita pe acolo ca un titirez și tot avea timp de stat și vorbit cu lumea în toată graba lui
  • Cezarinei și lui MAD, scriitori apăruți pe hârtie care mi-au semnat pe cărți și cu care am stat de vorbă despre mărunțișuri (repet, eu sunt, sau eram, introvertit rău și toți cei enumerați anterior, dar și mulți alții, m-au adoptat în această lume).

(nu mă așteptam la atâtea mulțumiri, dar mai am vreo două și termin și sper că nu am uitat pe nimeni, deși sunt sigur că am făcut-o)

  • Cristinei care, deși nu a putut să ajungă, mă susține în tot ceea ce fac și mă ajută mereu să devin mai bun, filtrul ideilor mele, ancora mea în real și care îmi acceptă viciul meu nou de a cumpăra și de a citi autori români pe bandă.
  • Alor mei, trei dragi și scumpi, care mă susțin și-mi asigură toate mofturile cu toate sacrificiile aferente, față de care mă simt dator să reușesc pe plan profesional, dar, sper, și pe plan literar.

Vă mulțumesc tuturor pentru aceste zile extraordinare, pentru amintirile minunate care mi-au rămas de la primul meu Final Frontier și pentru poveștile care o să rămână parte din mine până crăp. 

*mulțumirile nu sunt după o ordine a importanței, ci după cum s-au nimerit la scris. Mă rog, ultimele două sunt mai importante decât celelalte, dar acelea vor fi mereu mai importante decât orice altceva.

**fiind și școala-altfel, cred că se puteau aduce mai mulți elevi; altă idee, poate un spațiu mai mare, nu că nu ar fi fost drăguț, dar au fost momente în care mi s-a părut prea înghesuit. Nu sunt nemulțumit de eveniment, doar spun că eu cred că ar fi fost un bonus plăcut, dar știu că sunt o grămadă de probleme de logistică și nu vreau să se creadă că le reproșez. Ați fost minunați!

Advertisements

One thought on “Diverse: final de Final

  1. Pingback: Final Frontier 2017 – ecouri | Assassin CG

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s