Interviu cu Alexandru Lamba

Interviurile de pe acest blog merg binișor. Azi l-am luat la întrebări pe Alex Lamba, o altă voce puternică din sfera literară română.

Înainte de a trece la lucrurile propriu-zise, aș avea de făcut o mențiune: eu nu am studii de jurnalism, iar aceste interviuri sunt mai mult sau mai puțin (mai mult mai mult) amatoricești, motiv pentru care sper să reușesc să le fac tot mai bine și, pe aceeași cale, sper ca scriitoarele și scriitori cu care deja am stat de vorbă sau cu care voi sta de vorbă, să fie deschiși unui alt interviu peste ceva vreme, când capăt și eu ceva experiență.

Fără a mai lungi suspansul, să trecem la interviu!

Alexandru „Alex” Lamba, născut la Brașov prin 80’, IT-st în viața de zi și scriitor în cea de noapte, se prezintă până acum cu două volume proprii, semnate de el, și anume: Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016) și Arhitecții speranței (Tritonic, 2017). Numele său este legat și de alte volume, Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015), Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și volumul 3.3 (Tritonic 2016). Un lucru aș mai menționa despre el, din 2015 conduce Gazeta SF.

Enjoy!

17757290_806483249505561_1123308118946001036_n.jpg

Eu: Salut, Alex, și mulțumesc că ai acceptat să stai de vorbă cu mine. Ca și până acum, cred că se vede deja tiparul, de ce scrii? Ce te face să vrei să-ți pui gândurile pe hârtie?

Alexandru Lamba: Salutări! Eu îți mulțumesc foarte mult pentru invitație, sunt onorat. Păi cred că motivul pentru care scriu e acela că (cred eu că) am povești de spus, nimic mai mult. Până acum am spus câteva, multor oameni le-au plăcut, deci voi încerca să le spun și pe celelalte. Sper eu, tot mai bine.

Eu: De ce hard-SF și nu alt fel de SF? De ce nu alt gen?

A.L.: Nu am de gând să mă limitez la hard-SF. „Sub steaua infraroșie” am gândit-o ca atare tocmai pentru a avea un contrast cât mai puternic cu latura cealaltă, de romance, dar „Arhitecții speranței” nu e tocmai hard-SF. Sau, mă rog, are câteva elemente, într-un univers utopic. Am scris însă și multă proză scurtă, iar dintre povestirile, nuveletele și schițele mele, doar una este hard SF. Am chiar și câteva texte fantastice sau chiar mainstream. Poate, cândva, în următorii ani, voi pune câteva texte laolaltă pentru un volum tematic de proză scurtă. Am în plan și un roman pentru copii. Deci va fi ceva variațiune.

AS

Eu: Te tentează să încerci și alte genuri pe viitor?

A.L.: Da, mă tentează, dar deocamdată cea mai mare plăcere îmi face să scriu SF. Și, știi și tu cum e, dacă autorului nu-i place ce scrie, cititorului cu siguranță nu-i va plăcea. Nu pot spune că nu-mi place deloc să scriu altceva, dar nu am nici acea satisfacție pe care o am atunci când explorez imaginar viitorul și-mi dau cu presupusul despre ce va fi, despre tehnologia anilor care vor urma, despre problemele pe care ea le va fi creat și rezolvat, despre mersul societății ca răspuns la aceste probleme și așa mai departe. Literatura mainstream nu-mi oferă atât de multă libertate, nici un teren de joacă atât de bogat. Poate, cândva, voi încerca să scriu și altceva, dar deocamdată rămân la literatura de anticipație.

Eu: Au fost ceva discuții în jurul cărților tale despre faptul că ai avea prea multă poveste de dragoste. Eu personal chiar am apreciat acea parte. De ce ai vrut să mergi cu povestea atât de mult? Ce te-a făcut să construiești o poveste de dragoste (reușită aș spune) cu o pondere atât de mare?

A.L.: Pentru că poveștile astea sunt cele mai puternice motoare motivaționale. Pentru că asta pune, cel mai adesea, omul în mișcare. Știu că sună prozaic, dar cam asta e. Mai tot ce face bărbatul are, în final, scopul de a impresiona sexul opus. E o constrângere biologică, bănuiesc. Asta nu înseamnă că tot ce voi scrie se va lega, cumva, de o idilă. Dar nici nu mă voi feri de asemenea aspecte. Sunt omenești, viața omului în absența lor e greu de imaginat. Și inutil, la o adică. Până la urmă, cât de puternice să fie sentimentele de prietenie, de devotament față de o idee, de avariție, de dorință de putere, și ce mai vrei tu, tot nu vor fi la fel de puternice.

993370

Eu: Crezi că poți să scrii și fără să ai romance, având în vedre că este o componentă atât de importantă în viața de zi cu zi?

A.L.: Da, cred că pot, cum spuneam și mai înainte, dar numai dacă povestea în sine nu o cere. Și, în general, poveștile o cam cer. Pentru că face parte din viață. Hai să ne gândim la operele esențiale, de mare întindere, din care acest aspect lipsește… hmmm…

Eu: Din perspectiva de redactor-șef la Gazeta SF, cred că s-ar putea să vezi și cu alți ochi viitorul literaturii române, cel puțin pe planul SF-ului. Unde crezi că ne îndreptăm? Are vreo șansă SF-ul să recucerească cititorii români?

A.L.: Dacă aș crede că nu are, nu aș mai face ceea ce fac. SF-ul are șanse să recucerească publicul, are doar nevoie de promovare și de credibilitate. Din păcate, lumea noastră e constant scuturată de scandaluri și acuze, lucruri care trag fix în direcția opusă. Ne consumăm energiile în lucruri mărunte. Mentalitățile trebuie să se schimbe, oamenii din SF trebuie să înțeleagă că cititorii nu vin decât pentru poveste. Ai povești bune, oamenii vor citi. Autorii trebuie să scrie cât mai bine, lucruri cât mai interesante, editorii trebuie să-i ajute să-și îmbunătățească stilul și să se facă măcar puțin cunoscuți. Cititorului nu ai dreptul de a-i cere nimic, dar îl poți face să înțeleagă că, dacă i-a plăcut o poveste, o recomandare, acolo, pe Goodreads, pe Facebook, sau unde ar fi, chiar orală, ar ajuta foarte mult. Sper că ne îndreptăm într-acolo, sper că autorii au înțeles ce au de făcut. Dacă, într-un final, se va dovedi că nu am dreptare, altă soluție tot nu există.

COPERTA_exit_5.06X7.81in-v2

Eu: Că tot ziceam de cititori, unde vezi tu problema culturalizării actuale? Potențialii cititori nu mai vor să citească, sau consideră că nu au ce să citească?

A.L.: Au ce să citească, cred eu, cât despre dorința de a citi, cum spuneam și mai sus, cititorului nu ai dreptul să-i ceri nimic. Până la urmă, literatura SF e o formă de entertainment. E divertisment. Dacă cititorii nu se simt atrași de ceea ce scrii, nu e vina lor, e a ta, ca autor. E exact legea cererii și a ofertei. Ceea ce cred eu, e că nu există un mecanism de promovare suficient de sonor, care să-l informeze pe cititor. Dar asta e iarăși datorită interesului scăzut pentru această formă de divertisment, deoarece promovarea costă bani mulți, iar dacă nu dă roade, sunt bani pierduți. Deci rămân pașii mici, cucerirea publicului cu câte un cititor, încet, dar sigur. Asta presupunând că ai cu ce-l cuceri pe respectivul cititor și că nu-l dezamăgești.

Eu: Ai vrea să-ți vezi cărțile citite de elevi, într-o programă școlară? Dar ecranizate?

A.L.: Da, bineînțeles. La amândouă. Ecranizările cresc vânzările de zeci sau sute de ori, cine nu și-ar dori o carte ecranizată? Cât despre programa școlară, eu unul am tot scris prin editoriale că-mi doresc o listă de lecturi care să învețe elevii că cititul nu e corvoadă, ci e plăcere. Sper că ce scriu eu se citește de plăcere, evident, altfel nu aș scrie. Iar a forma un grup consistent de cititori încă de pe băncile școlii e exact ceea ce trebuie în România anilor noștri. Tocmai de aceea, cum spuneam câteva răspunsuri mai sus, am în plan un roman pentru copii.

 

Eu: Ai câștigat un premiu anul trecut la Eurocon. Ce a însemnat asta pentru tine? Ce impact a avut asupra autorului Alex Lamba și asupra omului Alex Lamba?

A.L.: Pentru mine a însemnat enorm de mult, indiferent despre care eu aș vorbi. A avut exact efectul din numele premiului: m-a încurajat să merg mai departe. Nu aș putea spune ce impact a avut asupra vizibilității autorului Alexandru Lamba, dar asupra moralului lui a avut unul foarte mare. Uneori mă mai uit la diploma aceea și o flutur prin aer, să mă asigur că e reală.

Eu: În ultima carte apărută, în „Arhitecții speranței”, ai avut un plot-twist monumental și neașteptat. Așa ai gândit-o de la început sau ți-a venit pe parcurs?

A.L.: M-aș feri de asemenea superlative, dar mulțumesc mult pentru apreciere. Să știi că nu toți cititorii au apreciat acel twist, au existat și dezamăgiți, și-i înțeleg perfect. Chiar mă bucur. Desigur că a fost gândit de la început, ideea cărții se leagă de acel twist, asta am vrut să transmit, asta am vrut să rămână.

 

Întrebări rapide:

Eu: Cafea sau ceai?

A.L.: Optzeci la sută cafea. Nu sunt mândru de asta, dar funcționez cu cafea. Ceaiul cu scorțișoară îmi place la nebunie, dar nu o substituie pe mai sus menționata licoare neagră, cu doar un vârf de linguriță de zahăr.

Eu: Poveste sau roman?

A.L.: Amândouă. Când citesc, parcă prefer romanul, dar și un volum de proză scurtă sau o antologie pică foarte bine, mai ales când sunt pe fugă. Am observat o înclinație a cititorului român către roman, în general, de aceea eu însumi am publicat deocamdată romane în volum propriu.

Eu: Plan sau improvizație?

A.L.: Plan. Mereu plan. Nihil sine cogitatio. Improvizațiile merg doar atunci când ai un schelet. E exact ca în cazul unei coloane de susținere a unui acoperiș. Planul e coloana în sine, improvizațiile sunt ornamentele. Ornamentele nu pot prelua încărcare, ele sunt chestii pur estetice. Și maeștrii Jazz-ului, renumiți pentru capacitatea lor de a improviza, o făceau doar pe liniile melodice pe care le stăpâneau foarte bine, pe care le repetaseră de multe ori. Și doar dacă simțeau că publicul le cere. Altfel, „planul”, adică partitura, era acolo.

Eu: Vară sau iarnă?

A.L.: Primăvară și toamnă.

Eu: Tastatură sau pix?

A.L.: Tastatură. Mult mai eficientă.

Eu: Scrii dimineața sau seara?

A.L.: Aș vrea eu să am un timp al meu pentru scris… Dar preponderent scriu seara, înainte să mă culc.

Eu: Mac sau PC?

A.L.: PC. Mac îngrașă.

Eu: Tragic sau happy-end?

A.L.: Oricare din ele, ce susține mai bine ideea.

Eu: Mici sau pastramă?

A.L.: Vară sau iarnă? Vara merg micii, cu o licoare obținută din malț și hamei fermentat, de preferat brună sau neagră. Iarna se cere o pastramă, cu zeamă de prună fermentată, fiartă de două ori. PS: Aici aș fi vrut să spun că niciuna, deoarece sunt vegetarian. Dar nu mă lasă conștiința.

Advertisements

2 thoughts on “Interviu cu Alexandru Lamba

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s