Interviu cu Daniel Timariu

Cu mâine, mare zi de miercuri, o să vorbim despre Tenebrele  lui Daniel, mi-am zis că azi ar fi o zi potrivită să vorbesc cu el. Evident că nu am vorbit azi-azi, azi doar vă arăt vouă ce am vorbit.

Deeeci, Daniel Timariu, este scriitor, apărut relativ recent pe piață. A debutat pe hârtie, în volum propriu, în 2016, cu colecția de povestiri Amețeli postlumiceîn mare parte SF. A urmat apoi Fete în roșu și alte povestiri polițisteiar acum, în 2017, Tenebre. Cazul Laura, care se încadrează în fantasy. Acest tânăr autor timișorean vorbește destul de des și prin Gazeta SF sau revista Helion, prezența sa făcându-se cunoscută încă din 2014. Stilul său particular de a reda poveștile a fost apreciat de o mulțime de cititori, subsemnatul nefăcând excepție.

Enjoy!

13654360_1726728474273427_1093254994152883187_n

 

Eu: Salutări, Daniel, și mulțumesc pentru timpul tău. Clasic: de ce scrii? Ce te face să vrei să pui pe hârtie niște idei și să le împărtășești cu alți oameni?

Daniel Timariu: Salut, Ștefan. Mulțumesc pentru invitație. M-am apucat de scris având în minte mai multe subiecte și idei pe care le consideram insuficient tratate în literatura de gen. Și acum cred la fel, deși nu am reușit să le pun pe hârtie așa cum aș fi vrut. Sper ca în următorii ani, o dată cu șlefuirea stilului în care scriu, să mă pot concentra pe subiectele dorite.

Eu: Și tu ai abordat mai multe genuri. De ce?

D.T.: Inițial am scris doar sci-fi, apoi am alunecat, fără să vreau, spre fantasy și povestiri polițiste. Nu a fost ceva programat, pur și simplu s-a întâmplat. Totuși în viitor îmi doresc mai mult SF.

33123596

Eu: SF. Ce înseamnă, pentru tine, să citești SF? Dar să scrii?

D.T.: A citi e parte din viața mea. Ambii bunici au avut biblioteci impresionante, părinții mei la fel, iar eu le calc pe urme. Literatura, nu doar că îmi umple timpul, oferindu-mi divertisment și plăcere, îmi dă și ocazia de a cunoaște lumea întreagă cu misterele și preocupările ei. Iar SF-ul are un loc important în universul meu (nefiind acel sertar în care se ușurează criticii, după cum cinic a spus Kurt Vonnegut). Totuși, e complicat să spun de ce îmi place, mai ales că genul are o mulțime de subgenuri. Îmi plac distopiile, îmi plac planetele exotice, îmi plac tehnologiile futuriste, îmi plac prințesele misterioase și comploturile galactice. SF-ul este o lume aparte în literatură și, dacă nu ești atent, te înghite cu totul. De aceea eu alternez lecturile SF cu cele clasice, cu poezia, cu filosofia, cu cărțile istorice. Vrând, nevrând, după o sesiune lungă de citit, mă trezesc visând universuri, ceea ce e foarte plăcut (am „scris” în minte multe romane și povestiri cap-coadă). De puțin timp m-am decis să le pun și pe hârtie.

Eu: Cât de mult te influențează profesia de IT-ist în ceea ce scrii?

D.T.: Mi-am imaginat odată un univers bidimensional scris în pseudocod (la alegere), intrat în coliziune cu unul ceva mai răsărit, gen C sau basic, neobiectual. Cele două părți vor începe să se înarmeze, apărând obiectele, procedurile, librăriile, și armate de matrici multidimensionale. Spre final, ar fi apărut o armată de coduri rămase neutilizate, biblioteci rebele, metode părăsite, obiecte aberante. Altfel, nu, nu mă influențează.

Eu: Unde vezi viitorul revistelor tipărite de povești? Au vreo șansă să supraviețuiască în lumea internetului?

D.T.: Singura categorie de vârstă, care citește constant de pe hârtie, sunt copiii preșcolari. Poveștile pentru ei vor mai rămâne mult timp pe hârtie. Altfel, am să-ți răspund punându-mi o întrebare. Ce sunt revistele? Sau, ce erau revistele? O forma rapidă de acces la informație specializată. Eu sunt abonat la PHP Architect, primesc revista și digital, dar o prefer și tipărită pentru că-mi permite o detașare de mediul electronic. Cele două forme pot coexista bine-mersi, dacă există cerere și calitate.

32452198

Eu:  Sper să nu dăm prea mult din casă, dar, de ce ai ales Timișoara ca loc pentru ultimul tău volum apărut? Cât din acea Timișoară a tenebrelor a apărut din imaginația de moment și cât reprezintă lucruri văzute în altă parte și suprapuse peste oraș?

D.T.: Alegerea Timișoarei are o mică poveste în spate. Inițial am vrut să merg pe drumul bine bătătorit al textelor „traduse”, în care foloseam personaje cu nume englezești și locuri la fel de străine mie ca de exemplu California. După care mi-am dat seama că e o prostie (pentru mine). Puținilor mei cititori le va fi indiferent ce nume folosesc, ba poate chiar din contră! Iar o posibilă traducere în alte limbi… (zîmbete, zâmbete). Așa că am decis să scriu despre locuri dragi mie, cu nume care-mi sunt familiale. Și, fac aici o mărturisire, la fel va fi și în romanul sci-fi la care lucrez.

Eu: Ai un stil pe care l-am văzut mai rar (nu că aș avea o mare, mare cultură literară). De unde ideea de a scrie în acest mod?

D.T.: Pur și simplu nu mă pot abține. Citesc uneori romane bine scrise, dar care au o totală lipsă de umor, de parcă toate personajele suferă de constipație (sau autorii lor!). Îmi plac sud-americanii și japonezii, au așa un fel de a scrie plăcut minții, în care, dincolo de seriozitatea aparentă, vezi căldura scriitorului, umorul și ironia. Textele, că vrei, că nu vrei, dincolo de tehnici și genuri, aduc la vedere o parte din sufletul și mintea scriitorului. Nu te poți ascunde, nu există ascunzișuri perfecte, doar reflectoare, cel mult umbre.

Eu: Următorul volum? Când, ce? Ne dai detalii, sau păstrezi doar pentru tine?

D.T.: Acum sunt pe final cu volumul doi din seria Tenebre, o serie fantasy, în care am încercat să îmbin personaje fantastice românești, dintre care unele mai nou internaționalizate (cum ar fi strigoii), cu unele importate din lumea anglo-saxonă. Am schițat în mare și volumul sci-fi de care mă voi apuca din august (un space-opera). Scriu încet, mai ales în week-end, deși fac eforturi de a scrie și în timpul săptămânii.

34673740

Eu: Te tentează o colaborare cu un alt autor pentru același volum? O carte scrisă la patru mâini și două capete, cum se spune.

D.T.: De ce nu? Da.

Eu: Ai vrea să-ți vezi cărțile studiate în școli? Dar ecranizate?

D.T.: Da și da. Vrei să-mi testezi modestia sau ipocrizia?

 

Întrebări rapide:

Eu: Cafea sau ceai?

D.T.: Dimineața o cafea mare, după-amiaza ceai verde, fără zahăr. Seara, în special iarna, în ceai pun și câteva picături bune de whisky.

Eu: Măr sau pară?

D.T.: Mere. Am tot timpul pe birou un bol cu mere.

Eu: Mare sau munte?

D.T.: Munte. (ce plăcere ciudată să te bălăcești într-o apă murdară, navigatul, în schimb, îl apreciez)

Eu: Pix sau tastatură?

D.T.: Notițele, taskurile de lucru, le fac cu pixul. De scris, inlusiv scrisori, cu tastatura. (am încercat și diverse variante de dictafon, încă mai testez)

Eu: Tennis sau fotbal?

D.T.: Nici, nici. Prefer ciclismul.

Eu: Umor negru sau sarcasm?

D.T.: Încerc să mă las.

Eu: Dragoni sau extratereștri?

D.T.: Ambii!

Eu: DC sau Marvel?

D.T.: Batman forever!

Eu: Mici sau pastramă?

D.T.: Trebuie să beau bine ca să mestec chestia aia grețoasă numită mic. Pastrama da, că sunt neam de ciobani.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s