Diverse: frustrări, discriminare și ignoranți

Mda, în ultima vreme au tot apărut comentarii din jdemii de motive, pornind de la politică, la biserică, de la ură, la mai multă ură, etc. Ei bine, azi, deși nu-mi doream să fac chestia asta (adică să aduc politica în blog), simt că trebuie să spun câteva lucruri, că doar de aia se numește blogul catharsis…

Frustrările mele au început de mult… de foarte mult timp, însă ceea ce m-a făcut să scriu acest articol e o mică întâmplare de vreo 2 săptămâni.

Mă dusesem să plătesc întreținere, ca aproape orice locatar, puțin supărat că trebuia să dau mai mult pentru că sunt restanțe monumentale pe scară (peste 120-130000 de lei) și pentru că fostul administrator a păgubit fondul blocului… Mda… clasic…

Mă rog, ajung eu acolo, 4 oameni în fața mea, imediat apar încă 10-12. Stau acolo peste o oră ca să taie tăntica 4 chitanțe. Nu, serios, pe ceas, am stat acolo o oră și 15 pentru 4 chitanțe (cineva era deja înăuntru).

Așa, și, statul la coadă te face să te frustrezi?

Da. Când stai într-un bloc unde populația majoritară e sărită de 55-60 de ani, da. Nu vreau să fiu rău cu oamenii de vârsta aia, nici pomeneală. Eu am ceva cu mentalitatea ciudaților de la mine din bloc.

Discuțiile din acea oră și ceva s-au cam învârtit în jurul a 4 subiecte importante:

  1. ce bine e cu ce face Dragnea, că le dă pensii și alte alea
  2. ce nenorociți sunt tinerii de azi care au tupeul să se intereseze de politică
  3. ce bine era pe vremea lu’ Împușcatu’
  4. homosexualii ar trebui omorâți.

Ultimele două sunt replicile unor participanți la conversația respectivă, la care am avut neplăcerea să asist…

Acum, vă întreb și eu, exceptând-o pe prima care se încadrează acolo, vi se pare că asta e mentalitate de 2017 într-un stat democratic?…

Ei bine, de aici mi-au izvorât frustrările. Am stat și am fiert acolo atâta timp ca să ascult niște moși (ăștia erau vreo 3 săriți bine de 75-80) turtă de beți, înjurând de mama focului alături de niște alte tanti care-și băgau și scoteau mai repede decât puteam eu să pricep, toți probabil mergători la biserică (asta o zic pentru că se mai închinau și mai aruncau un să-l țină dumnezeu pe domnul Dragnea sănătos din când în când), care veniseră acolo cu nepoții, copii care o să crească cu mentalitatea aia.

Problema care m-a frustrat cel mai mult nu a fost că ăștia mici cresc într-un mediu toxic, ci că erau și oameni de vârsta mea, pe la 20-30 de ani, care le dădeau dreptate și care erau la fel de vocali ca restul.

Cum am terminat, nefiind băgat în seamă până atunci, am urcat repede, fără să-i salut pe încuiați. Am auzit de peste umăr un uite-l și p-ăsta, ce nesimțit prost crescut. 

Nu am zis nimic. Nu aveam chef de o discuție interminabilă, de înjurături, de mai mulți nervi și era și ultima săptămână de facultate, deci ultimul examen, deci o oră și pierdută nu merita lungită. Plus că mi-era foame și probabil mă luau nebunii la bătaie pe acolo, că mie, dacă mi-e foame și sunt și nervos, fac urât și-mi bag, și-mi scot, mai ceva ca babetele de erau acolo.

Au trecut 2 săptămâni de atunci, m-am liniștit puțin, am și ceva timp la dispoziție, așa că articol despre frustrările mele.

Una e mai importantă pentru mine acum, de restul… eh, am fost în piață în iarnă, am fost în ăia 600.000, Soroș nu mi-a dat nimic (încă aștept ăia 50 de lei, boss), l-am înjurat pe Dragnea, am înjurat PSD-ul, dar i-am înjurat și pe restul, și PNL-ul, și USR-ul, și PMP-ul, și UDMR-ul, și cine mai e pe acolo. Nu-mi plac nici unii, nici alții, dar, având în vedere că astea sunt singurele alegeri, merg pe varianta anti-PCR… ăstaaa anti-PSD.

Despre cum era și cum nu era înainte de Decembrie 1989 nu pot să-mi dau cu părerea decât așa, chestii minore. Nu am trăit în vremurile alea, ai mei nu prea vorbesc de vremurile alea*… e pata aia neagră din istorie pe care cei care-au trăit-o vor s-o uite, ăștia tineri par să nu fi auzit** de ea, iar ăia deștepți parc-ar vrea s-o aducă la loc.

De faza cu tinerii care au tupeu să-și da cu părerea de politică aveam argumentul perfect: tinerii ăia (nu eu, că eu mai am un an de studenție) sunt nenorociții care-ți plătesc pensia, de la care pretinzi locul tău în autobuz chiar dacă sunt sau nu și altele libere, de la care pretinzi respect absolut deși nu faci nimic ca să-l meriți, pe care-i înjuri de toate cele când ai o problemă, deși nu au contribuit cu nimic la ea***.

Boon… și acum ajungem la partea pe care voiam s-o discut, partea cea mai importantă și care a creat o mulțime de discuții în ultima vreme (adică ultimii zeci de ani și ultimele secole și așa mai departe)… locul homosexualilor în societate.

Ca să fie clar: asta e părerea mea, dacă sunteți de acord bine, dacă nu, iară-și bine!

Deci, ar trebui să-i lăsăm pe cei care au relații cu persoane de același sex să se căsătorească?

Simplu! De ce NU?

Cum v-am obișnuit, o să vin cu argumente pentru toate afirmațiile mele, dar, cum e destul de greu să vin cu unele noi, o să merg pe ideea argumentelor aruncate de unii și de alții.

Tot tam-tamul actual a început cu inițiativa așa-numitei Coaliție pentru Familie, un fel de organizație care, în mintea mea, nu ar trebui să existe. Da, suntem într-un stat democratic și fiecare are dreptul la liberă exprimare, dar, când ai o organizație care promovează ura, discriminarea, marginalizarea și care, voit, aduce ideologii naziste, fasciste, extremiste și așa mai departe, nu ar trebui lăsată să existe ca organizație. Ăia, indivizii oamenii încuiații de acolo, nu ar trebui să existe ca organizație. Din partea mea, da, pot să-și manifeste problemele de unii singuri, în casele lor, na, hai, și în spațiul public, acolo unde sunt tolerați, dar nu mi se pare normal ca ceva atât de plin de ură să se manifeste la un nivel așa de mare, ajungând până la a depune toate actele necesare încât parlamentul (alți cretini închiși și tembeli, incapabili de compasiune, de înțelegere, de acceptare) să demareze o întreagă procedură pentru schimbarea constituției (la asta o să revin mai jos).

Argumentele lor sunt multe, de la câteva care, să spunem, ar avea ceva sens, până la argumente băgate pe gât, cu biblia în brațe și argumente de genul că Hitler a fost ok. Bă, prietene, mă lași? Hitler, nenea ăla care a condus Germania într-un conflict care a acaparat aproape toată planeta, conflict care s-a soldat cu milioane de morți, zeci de milioane lăsați fără case, fără speranță. Acel Hitler îmi spui tu mie că a fost ok?

Na, că ziceam că m-am calmat și iar m-am aprins…

Ok, argumentele lor împotriva căsătoriei persoanelor de același sex (bine, din ce am văzut, nu se rezumă doar la căsătoriile dintre doi bărbați sau două femei, ci și la familiile monoparentale și la parteneriatele dintre două persoane, dar și la cei necăsătoriți)…

Argumentul 1. Că nu ar fi natural.

Boon, într-un fel, au dreptate, direct, fără intervenție din afară, doi bărbați sau două femei nu pot obține un descendent, nu pot perpetua specia. Acum, ca să fim sinceri, cu tehnicile actuale se poate ajunge aproape de, dar, sper eu, în câțiva ani, vom ajunge chiar acolo, unde să avem copii obținuți din doi tați biologici sau două mame biologice. Discuția despre cum și-n ce fel, e lungă, aproape interminabilă, așa că o să revin la argumentul lor.

Păi, în mama ei de treabă, vi se pare că suntem prea puțini? Nu, serios acum. Înțelegeam logica argumentului dacă eram doar câteva mii de oameni pe Pământ. Atunci da, ar fi avut sens ideea de nu merge cu perpetuarea speciei, dar acum, la 7 miliarde?

Dacă nu e ceva natural să existe relații între doi indivizi de același sex, atunci de ce dracului apar și în natură? De ce, din loc în loc, vezi trei câini trăgându-și-o unul altuia? Cu măgari? Cai? Șopârle? Acolo nu e natural? Sau toate ființele în afară de om au reușit să se reproducă asexuat sau fără să mai țină cont de sex?

Și până la urmă, dacă e natural sau nu, cu ce intervine asta în legalitate? Cu ce intervine naturalețea unei orientări sexuale în iubire, în compasiune? Natura și căsătoria sunt două lucruri care nu au treabă una cu alta: una e ceva se ce întâmplă pentru că așa se întâmplă, cealaltă e o convenție socială, un construct social, care are la bază sentimentele, ajutorul, împărțirea etc.

Căsătoria e un act prin care doi oameni întemeiază o familie și care are ca scop conferirea unor drepturi și obligații suplimentare a celor doi parteneri. Căsătoria e o cheie spre niște oportunități. Căsătoria e un ceva pe care ar trebui să poți să-l faci dacă ajungi să simți că vrei să trăiești lângă o altă persoană restul vieții și ceva pe care să poți să alegi să-l faci, indiferent de gen, orientare sexuală, rasă, etnie, confesiune etc.

Toate acestea nu contează. Cel puțin pentru mine. Din perspectiva de om care urmează să se căsătorească, pot să spun fără probleme niște chestii:

  • alături de Cristina, m-am și ne-am simțit ca într-o familie, a mea, încă de la începuturile relației noastre (ok, nu din prima zi, dar nu foarte mult mai târziu).
  • pentru mine, să o știu alături de mine, cu sau fără acel act, mi-e suficient. Nu am nevoie de o foaie de hârtie ca să-mi spună ce simt pentru ea, să-mi spună că eu și ea formăm o familie etc.
  • o să ne căsătorim pentru că asta am ales să facem, pentru că ea vrea să îmbrace acea rochie albă, pentru că eu vreau să-i fiu alături atunci, pentru că vrem să ne simțim bine, pentru că noi doi vrem să declarăm în fața tuturor că suntem o familie
  • am ajuns la concluzia că există și niște avantaje la a avea acel certificat de căsătorie.

Ok, păi și atunci, de ce două femei care simt aceleași lucruri pe care le simțim eu și Cristina, sau doi bărbați care se consideră o familie, nu au voie să se căsătorească? De ce să nu-i lăsăm să se bucure de acele momente, de acele drepturi și obligații? De ce să-i punem la zid doar pentru că sunt puțin diferiți de noi? Cu ce te-ar afecta pe tine dacă doi bărbați/două femei s-ar căsătorii, ar fac o nuntă și ar avea un ceva legal care să spună că împreună formează o familie?

Aaaa, da… fanatici închiși care încă trăiesc în Evul Mediu.

Argumentul 2. Că nu e o familie tradițională, așa cum a lăsat-o dumnezeu.

Ce e trist, e că aceia care promovează familia tradițională, așa cum e ea numită, pe lângă faptul că nu pricep societatea, nu pricep nici familia în sine, dar se auto-discriminează și pe mulți dintre ei.

Cum? Simplu: după logica lor, familia tradițională este acea grupare formată dintr-un bărbat, dintr-o femeie, progeniturile lor, în care bărbatul reprezintă autoritatea supremă, care muncește, care nu trebuie să ajute la treburile casnice, femeia este cea care ar trebui să stea acasă, să facă curat, să facă mâncare, să aibă grijă de copii și așa mai departe, iar copii să asculte și să se alinieze după cum cântă bărbatul.

Într-un fel, deși s-ar putea să sune aiurea, există familii pe modelul anterior, în care toți membrii sunt fericiți și o fac așa din proprie inițiativă. Cazuri de genul acesta nu am întâlnit, dar asta nu înseamnă că nu există…

Pe de altă parte, pe logica lor, ce zice bărbatul aia e lege, iar femeia ar trebui să stea la cratiță. Dacă începem să gândim așa, ajungem la ideea că femeile nu ar trebui să voteze sau să aibă slujbe și că e perfect ok ca bărbatul să-și bată soția oricând are chef.

Bă, prietene, unde mă-ta te crezi? Am trecut de vremurile alea. Am avansat ca societate. Mă rog, unii dintre noi. De ce să nu poată să existe familii alcătuite din două femei? Sau doi bărbați? Sau doar o mamă și copii? Sau doar un tată și copii?

Cretinismele ca astea sunt motivul pentru care noi nu avansăm ca societate. Din cauza unor încuiați ca ăștia care consideră că cele mai mari probleme ale societății actuale sunt doi oameni de același gen care vor să aibă o relație oficială și legală, nu rata enormă de analfabetism, rata enormă de mortalitate infantilă, colapsul economic, industria aproape inexistentă, sărăcia, bolile, sistemele la nivel local și național…

Argumentul 3. Ce s-ar întâmpla cu copii din orfelinate? La minunata dezbatere de la TVR1 am turbat sincer… Cum mă-sa ai tupeul să vi să întrebi chestia asta? Care-i marea problemă dacă un cuplu de homosexuali adoptă un copil? Îi pot oferi o casă, o masă caldă, o familie iubitoare, condițiile necesare să se dezvolte și să devină parte funcțională a societății.

Nu spun că un copil care a crescut într-un orfelinat nu poate să facă lucrurile alea, dar i-ar fi mult mai ușor și mai bine dacă ar avea o familie care să-l ajute și să-l sprijine.

Mai mult, acel copil va crește, probabil, capabil să accepte și alte comportamente față ce i-au dictat unii că sunt normale. Ar putea să accepte că unii oameni sunt diferiți și alții nu.

Argumentul 4. Așa a lăsat-o dumnezeu. 

Ai să mori tu?! Așa a lăsat-o cine? Nu, stai, că asta e altă discuție…

Fie, accept argumentul dacă și ei acceptă că există și alte religii, că există atei și agnostici și, dacă acceptă ca cei care nu consideră de aceeași confesiune cu ei și cu concepțiile zeului lor despre familie să poată să-și vadă de treabă fără griji. Dar pot ei oare?… Mă-ndoiesc profund.

Dacă ar fi ca mine, atunci ar fi ok, dar nu poți să faci o lege care să se aplice la toată lumea, mai puțin la unii… IAAAA! Stai așa!

Ce mă-sa dracului de rahat caută argumentul cu religia într-o discuție despre legi? De ce-și dă BOR-ul cu părerea cu privire la chestii care nu țin de ei?

Eee… păi dacă e așa, fu… de nenorociți, ipocriți, spălați pe creier și încuiați.

Biserica nu are ce căuta într-o discuție despre legile dintr-o țară. Biserica nu are ce căuta într-o discuție despre ce e legal și ce nu! PUNCT!

Cum vine asta? Niște unii putred de bogați care, în afară de vreo 2-3 mai răsăriți pe ici pe colea, nu fac nimic pentru societate, doar stau acolo paraziți, profitând de pe urma bucuriilor și tristeților (mai ales a tristeților) unor oameni sugând tot ce pot, să vină să-mi spună mie ce am voie să fac și ce nu. Păi Biserica, instituția în sine, care nu acceptă mai nimic, vine și-mi spune să-i accept eu****? Stai așa frate, ce facem aici?

Deja v-am plictisit, nu? Știu. e o polologhie lungă, cu multe de zis, multe frustrări scrise, fără prea multe lucruri amuzante… Asta e realitatea, asta e lumea în care trăim. Am simțit nevoia să spun lucrurile astea, dar… nu am terminat…

Nu mai merg cu argumentele lor pentru că, sper, deja vedeți logica, sau, mai bine zis, lipsa ei. Argumentele celor de la coaliția pentru holocaust familie, nu au niciun sens, sunt cretine, ignorante, care incită la ură și discriminare și care nu ar trebui să existe.

Mai rău… mda, se poate mai rău decât nenorociții ăștia… politicienii care au votat pentru organizarea minunatului referendum despre care nu am mai auzit prea multe… Acum văd problema. Nu sunt doar ăștia ca mine și ca tine care suntem sau nu de acord cu demersul. Nu, problema e că statul în sine parcă nu vrea să vadă legalizate căsătoriile între persoanele de același sex, iar asta e tragic. Arată mentalitatea de acum 100 de ani, apartenența la ideologia putinistă și multe altele, care, din păcate, se regăsesc la mai toți politicienii votați în pozițiile alea.

Păi, și ce-i de făcut?

În primul rând, referendumul ăla despre care nu s-a mai auzit nimic nu e normal. Te întreabă dacă vrei să schimbi cum vor ei sau dacă lași așa cum e, dar nu te întreabă dacă vrei să schimbi și ca să permiți. Pentru aia avem de făcut alt referendum, nu? Eventual și vreo 2-3 studii de fezabilitate să vedem dacă avem cum să schimbăm, nu?

În al doilea rând. Eu unul sunt pentru căsătoriile între persoanele de același sex. Nu am nimic cu ei, ei nu au nimic cu mine. Nu-i urăsc pentru că sunt altfel, nu mă urăsc pentru că sunt altfel. De ce să nu-i lăsăm să se bucure și ei de niște drepturi ca restul dintre noi care ne putem căsătorii? De ce să nu-i lăsăm să adopte? De ce să nu-i lăsăm să-și arate afecțiunea în public?

Aici ar interveni o chestie minoră: nu zic să nu se manifeste în public, dar, așa cum mi se pare, mie cel puțin, aiurea să văd un cuplu (el și ea) că mai au puțin și și-o trag pe o bancă, nu mi s-ar părea ok ca un alt cuplu (ea și ea sau el și el) să ajungă tot acolo. Extremismul nu-i ok, nici de-o parte (CpF) nici de cealaltă. Cu moderație e ok.

Altceva?

Păi, să se intereseze primăriile mai bine când dau avize pentru manifestații să le interzică pe cele care promovează discriminarea, ura și violența și, dacă tot se manifestă, să-i ridice jandarmii (că au motive suficiente: instigare la ură, la violență, la discriminare) și să-i ducă la secție, eventual și condamnați mai târziu de instanțe la ceva ani de închisoare. Nu-i normal ca într-un stat democratic să fie astfel de manifestații, cum am spus mai sus. Să se manifeste pe rând fără scandal, hai, fie, că fiecare are dreptul la liberă exprimare, dar fără mesajele de ură și etc.

Lucruri de făcut sunt multe, începând, zic eu, măcar cu a recunoaște căsătoriile între persoane de același gen care sunt oficiate în afara țării. Măcar cele din UE, pentru că statul român nici măcar asta nu face cu trebuie.

Și că tot vorbeam de stat, să termine cu idei de genul taxă pe celibat și alte porcării asemănătoare.

Gata… am terminat cu frustrările, mi le-am argumentat și am venit și cu 2-3 idei  pentru ăștia de sus. Ce mai zic acum, e așa, ca de încheiere.

1.Trebie să învățăm să ne acceptăm unii pe alții, să ne ajutăm unii pe alții și să pricepem că lucrurile se schimbă.

2.Îmi cer scuze față de persoanele gay care citesc acest blog, nu pentru afirmațiile mele, ci pentru că voi aveți de suferit din cauza unor încuiați, iar noi, cei care încercăm să fim mai deschiși, nu putem să vă ajutăm mai mult.

3.biserica nu are ce să caute în politică. PUNCT!

4.Huooo, CpF! RUȘINE!

 

Și acum vine partea amuzantă, doar așa, ca să isc puțin conflict (poate, dar poate nu… tind spre nu din simplu motiv că am o idee preconcepută că oamenii care citesc sunt mai deschiși): voi ce credeți? Ar trebui persoanele de același gen să se poată căsători legal

 

*știu că informația e doar la un click distanță, dar prefer să-mi iau astfel de informații dintr-o sursă care le-a experimentat pe propria-i piele. De câteva ori au încercat să-mi povestească despre cum era atunci. De fiecare dată, după câteva minute, discuțiile se terminau, iar ai mei trebuiau să se oprească ca să-și țină lacrimile. Taică-meu a plâns o dată (el nu plânge des, dar atunci nu-l puteam opri), când îmi povestea de acea iarnă din ’89. Cum a trăit revoluția cu frică. Cum nu a dormit trei zile. Cum nu știa ce se întâmplă. Cum se trăgea de peste tot. Cum el, alături de alți oameni au stat închiși într-un hotel, fără vreo modalitate de a comunica cu exteriorul. Cum ușa hotelului a stat puțin deschisă 3 zile pentru că tuturor le era prea frică să se ducă s-o închidă…

**am aflat de o fată, clasa a XI-XII, ceva pe acolo, la profil de științe sociale cu istorie (unde se preda despre comunism), un opțional despre comunism în România și încă ceva despre Ceaușescu sau ceva pe acolo parcă. Ei bine, tipa a rămas surprinsă și șocată, chiar bulversată, când a aflat că în România a fost comunism, că în Decembrie 1989 a fost o revoluție și că au murit oameni, și că Ceaușescu chiar a fost real, nu un personaj din cărțile de istorie (cumva, ea credea că ce se face la istorie nu sunt chestii reale, ci ficțiune… altfel nu-mi explic). Tipa în cauză avea drept de vot atunci. Tipa în cauză e cetățean român…

***ca să fie clar: nu spun că toate persoanele în vârstă sunt pe tiparul acela, doar că unele sunt pe el. Nu spun nici că tinerii sunt ușă de biserică, pentru că știm bine că nu-i așa. acolo sunt extremele cu ce-i mai rău dintr-o lume și ce-i mai bun din cealaltă, dar există și reversul: persoane în vârstă decente, calme, care pretind respect prin faptul că ți-l oferă, care te ajută dacă ai nevoie, care chiar îți cedează locul în autobuz dacă le rogi frumos. Pe partea cealaltă îi avem pe cei care alcătuiesc scursurile, adică tinerii, din clasa capabilă de muncă, aceia care nu că nu pot să muncească, nu vor să muncească. Cei care nu încearcă măcar să facă ceva pentru că le e mai comod să nu, ăia care stau și beau toată ziua și vin acasă și-și bat copii, nevestele, soții, părinții, vecinii, așa, ca fapt divers (nu sunt doar bărbați în situația asta, ci și femei). Acei indivizi care ar vrea să se îmbogățească peste noapte bătând din palme și care apoi se supără că nu au bani. Ăia ca-ți dau în cap că ai stat pe lângă ei sau că ai avut tupeul să te îmbraci cu un costum frumos și eu au doar două tricouri pătate de muștar și bere.

****am avut un meci odată cu un popă pentru că nu am vrut să-l las în casă. Stătea la ușa mea fix când eu voiam să intru și tot insista. Când i-am făcut semn să mă lase să intru a început cu texte că am venit cu botezul sau ceva. Eu zic aha și intru în casă. Dau să-nchid ușa și hopa, țipă popa jumate intrat. Îi zic că nu vreau și că poate să plece. Mare greșeală… dăi și stai și ceartă-te cu el pe scară că tu nu vrei să intre și el că o să arzi în iad și că e păcat și tu că nu-ți pasă și el tot una și bună. A cedat repede când am zis scurt (eram nemâncat și obosit… combinație perfectă) că dacă nu iese chem poliția și spun că a încercat să intre prin efracție în casă.

Advertisements

4 thoughts on “Diverse: frustrări, discriminare și ignoranți

  1. Ai pornit de la premisa greșită: că România e democrație. România este un stat feudal, unde o mână de aristocrați ereditari (fosta nomenclatura comunistă și urmașii lor) dețin controlul economiei, parlamentului și media și conduc o masă de iobagi imbecili(izati) și analfabeți funcțional. Normal ca o Sharia ortodoxă si legionaroida coafează ambele clase. Din păcate, nu suntem o Franța 1789, ci o Rusia 1900. Homosexualii s doar primul pas, urmează ateii, apoi ‘telectualii. Soluția? Am zis deja. Franța. 1789. Ghilotina pentru aristocrați, alfabetizare cu forța pentru restul

    Like

    • am pornit de la premisa că ceea ce afirmăm și susținem sus și tare e ceea ce e. mă rog, e tragic ce se întâmplă, dar parcă mi se pare cam extrem (nu neapărat și greșit, doar extrem) ghilotinarea… poate clorură de potasiu 😀

      Like

  2. Faza cu chemarea poliţiei pentru încercare de intrare prin efracţie a fost superbă! 🙂

    Legat de comunism – am prins suficient din el ca să ştiu cum era. Şi n-am nimic cu tinerii care nu l-au prins şi, implicit, le e dificil să înţeleagă contextul. Dar mă deranjează cei care au trăit atunci şi ori spun că a fost roz bombon cu picăţele mov (că se găseau de toate, că nu existau cartele şi alte bazaconii), ori, dimpotrivă, încearcă să creeze impresia unei terori continue. Ca orice sistem politic, a avut şi bune şi rele – însă eu, cel puţin, nu regret că am scăpat de el.

    Cât priveşte tema de bază a discuţiei, sunt de aceeaşi părere cu tine. Merg chiar mai departe, susţinând chiar şi poligamia. După părerea mea, câtă vreme e liber acceptată de toate părţile implicate, orice formă de familie e ok. Iar cu cine are o persoană relaţii sexuale (din nou, liber consimţite) e fix şi complet problema ei. În ceea ce priveşte “naturalul”, problema e un pic mai complexă. La fel de natural este să ne hrănim doar cu ce găsim în natură, nu să procesăm alimentele. Şi să nu folosim niciun fel de dispozitive electronice, ori maşini. Lista poate continua şi e extrem de uşor să cădem în absurd. Iar în ceea ce priveşte implicarea ortodoxiei în stabilirea legilor şi pe post de etalon moral într-un stat LAIC, deja am ajuns la (supra)saturaţie. N-am nimic cu credinţa nimănui, mai mult, o respect şi mă bucur dacă-l ajută să aibă o viaţă mai bună, dar am o mare problemă când încearcă s-o impună ca normă universal valabilă.

    Like

    • eu nu m-am distrat așa tare certându-mă cu popa 😀 cât despre restul, da, am uitat de alte manifestări ale familiei și ale sexualității. m-am axat fix pe ceea ce argumentau ei… iar cu consimțământul… altă discuție cu totul. poate odată, cândva, în viitorul apropiat, când iarăși mă frustrez.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s