Interviu cu Mihai Alexandru Dincă

Cu ceva întârziere și după o scurtă perioadă de lipsă, revin azi pe blog cu un nou interviu. Am stat de vorbă cu Mihai Alexandru Dincă, sau M.A.D. despre scris, despre muzică, despre cosmos și altele.

Interviul vine și cu o mică chestie mai specială:

Azi, 18 august 2017, aniversez un an de blogging!!! Nu-i mult și încă e micuț, dar, am mers timp de un an. Voiam să fac un concurs aniversar, dar m-am tot luat cu altele și timpul meu s-a restrâns foarte, foarte mult… O să-l fac în curând… sper…

Fără alte prelungiri inutile, despre Mihai: născut prin 92’, s-a distrat și-astudiat pe la Facultatea de Inginerie Aerospațială. În general, își cam ocupă timpul cu scris SF-uri, citit Sf-uri, cântat și altele (eh, habar n-am eu cu ce-și ocupă omul timpul, era doar o metodă de a spune că M.A.D. e scriitor). El a debutat cu Înainte de neantvineri, și cu Narkopunk sau Fear and loathing in L2sâmbăta, la Gaudeamus, în noiembrie 2016. De menționat și că M.A.D. este și câștigătorul premiului pentru Debut, acordat de revista Știință și Tehnică, în cadrul Sci+Fi FEST 2016.

Enjoy!

14203092_1138530589538770_8206142934174580936_n

Eu: Salutări și mulțumiri. De ce scrii?

Mihai Alexandru Dincă: Salut, mă bucur să fiu aici. În primul și primul rând cred că scriu pentru că îmi plac poveștile bune, care provoacă mintea, fie că vorbim de povestiri, nuvele sau romane, dar și dintr-o nevoie egoistă de a mă impresiona singur. De multe ori nu îmi iese, sau îmi iese doar pe jumătate. Mai scriu pentru îmi place să gândesc și să-mi distilez ideile în text.

Eu: Ce te inspiră când scrii SF? De unde plăcerea de a pune pe hârtie lumile viitorului?

MAD: Scriu despre viitor pentru că lumea prezentului mă dezamăgește din multe puncte de vedere, dar mai ales prin lipsa ei de perspectivă în ceea ce privește explorarea spațiului. Cred că abia în ultimii ani am văzut ceva mai multă mișcare în domeniul spațial, din fericire. Sursa principală de inspirație pentru scrierile mele este știința veridică și posibilitățile pe care le deschide, chiar dacă uneori deformez puțin regulile sau doar „fac cu mâna” unui concept avansat, de dragul poveștii.

Eu: Care e procesul tău creator?

MAD: Unul anevoios de cele mai multe ori. Unde în urmă cu vreo doi ani puteam pur și simplu să mă arunc într-o poveste și vedeam eu cu ce ieșeam la capătul labirintului, acum nu mai am curajul de a mă apuca să scriu fără să am un plan bine pus la punct înainte. De aceea, îmi petrec săptămâni și luni schițând o structură scheletică pe care pun carne, iar apoi îmi ia doar câteva zile ca să aștern totul în primul draft. Urmează o perioadă în care nu mă mai uit peste text, minim 2 săptămâni, după care vine etapa de corectură, cu o minte proaspătă. Cu puțin noroc, la final am o poveste pe care o consider demnă de a o arăta unui editor, sau măcar cenaclului. Cenaclul de multe ori îmi arată probleme pe care mintea mea saturată de text nu le mai vede.

33029169

Eu: Alte genuri tentezi, sau te oprești aici?

MAD: Aș încerca un fantasy, deși nu pot spune că mă simt din cale afară de pornit și ar trebui să fie ceva cu adevărat nemaiîntâlnit ca să mă atragă. Realism nu mă văd niciodată scriind, mă plictisește cumplit. Am mai scris câteva poezii, ar putea urma altele pe viitor. Și scriu constant versuri pentru piesele trupei mele, Apa Sîmbetii. SF mă simt cel mai comod scriind, cel mai în mediul meu.

Eu: Astronomie. De unde a pornit această pasiune?

MAD: De la cer, de când eram un copil cu o lunetă și un atlas de astronomie. Apoi am redescoperit pasiunea pentru nemărginire la Astroclub, unde mi-am îmbogățit cunoștințele în domeniu substanțial și mi s-au deschis noi orizonturi de imaginație. Punctele de pe cer nu mai erau puncte – deveniseră locuri, cu propriile ceruri și geografii, cu propriile posibilități.

Eu: Partea preferată din astronomie? Adică, de ce faci asta?

MAD: N-aș spune că fac astronomie, nici măcar la nivel de amator. Am un telescop prin care mă uitam destul de des într-o vreme, dar după ce am epuizat obiectele pe care le puteam vedea cu ușurință din oraș, am rărit ieșirile. Acum ies exclusiv din plăcere. După imboldul dat de cursurile Astroclubului, am învățat singur în continuare lucruri din ce în ce mai avansate. Mă documentez constant din pură plăcere cât și pentru poveștile mele și am norocul a doi ani de Politehnică în care am învățat suficientă matematică și fizică încât să mă descurc să înțeleg concepte destul de încurcate, încât să nu mă simt cu musca pe căciulă scriind SF. Partea preferată din astronomie cred că ar fi planetologia sau astrofizica, mi-e greu să mă decid. Deși nu mă lasă rece nici peisajele cutremurătoare ale universului la cea mai mare scară a lui, cele pe care le oferă cosmologia.

33029184

Eu: Muzica. De când, cum, de ce?

MAD: De la patru ani, de când părinții m-au forțat să iau lecții de pian. Tranziția spre chitară și muzică extremă a venit firesc, cu rebeliunea și hedonismului adolescenței, când începeam liceul. Am format o trupă cu niște colegi (Apa Sîmbetii) și am fost cooptat într-o a doua (Negative Core Project). De ce muzica? Cum o imagine conține o mie de cuvinte, o melodie conține o mie de imagini și impresii – vorbim de densități de senzație potențial transmisă cu ordine de magnitudine mai mari decât în cazul celorlalte arte. Muzica îmi pare arta supremă, prin efemeritatea ei simultană cu potențialul nemărginit. Muzica nu există decât atâta timp cât aerul oscilează, fie că e cântată viu sau e imprimată, reprodusă de un difuzor, în vreme ce cuvintele unei cărți rămân așternute pe file iar culorile unei picturi dăinuie și după ce privitorul și-a oprit contemplarea. Muzica, în schimb, începe și se termină în timp real, e finită ca un univers în miniatură. Este o metaforă a entropiei.

Eu: Pe viitor o să ai discount la bilete pentru cei care ți-au cumpărat cărțile sau discount la cărți pentru cei care ți-au cumpărat albumele?

MAD: Cel mai probabil nu. Deși mi-am adus cărțile după mine la concerte și, spre bucuria mea, s-au vândut. Încă nu am adus CD-uri la târgurile de cărți, deși n-ar fi exclus.

Eu: Ce înseamnă pentru tine viitorul? (știu, e vag, dar fix așa trebuie să fie)

MAD: Viitorul înseamnă (și cred că pentru viața însăși, nu doar pentru mine) fie moarte fie nemurire. Cred că suntem la o răscruce în evoluția civilizației noastre, una la care dacă vom alege calea corectă, ne așteaptă minunile sistemului solar și ale galaxiei, dar dacă vom alege calea greșită, vom dispărea și nimic nu se va fi întâmplat (cum zicea Nietzsche). Sau poate calea deja a fost aleasă și noi nu ne dăm seama dacă e una sau alta. În orice caz, cred că următoarele decenii vor fi critice pentru supraviețuirea noastră pe termen lung.

De asemenea, vreau să adaugă că viitorul deschide multe posibilități literare pe care prezentul și mai ales trecutul pur și simplu le omit, fără a închide niciuna din posibilitățile celorlalte timpuri. Exemple care îmi vine imediat în minte ar fi moralitatea inteligențelor artificiale sau călătoriile interstelare (dacă presupunem progres), sau neo-feudalism și ere glaciare (dacă presupunem regresul).

26642612

Eu: Ce cărți preferă cititorul Mihai Alexandru Dincă?

MAD: Cărți care să mă provoace intelectual, să-mi arate lucruri nemaivăzute și să mă ducă în lumi de o alteritate sfâșietoare, care totodată să mă facă să cred că sunt mai plauzibile până și decât realitatea moleșită a cotidianului. Îmi plac și manualele reci de știință, nimic nu bate eleganța unei ecuații. Mai citesc cărți de filozofie, aforisme în special.

Eu: Ai vrea să-ți vezi cărțile ecranizate sau studiate în școli?

MAD: Eventual. Ce am scris până acum constituie în mare parte divertisment și nu m-aș simți tocmai împăcat cu mine să se studieze așa ceva în școli (mai ales Narcopunk, nu e de elevi). Ar fi oarecum absurd. Însă ce voi scrie pe viitor mi-aș dori să fie suficient de bun și relevant încât să merite includerea în programa școlară, sau mai mult, chiar ecranizări. Dar acum vorbesc din idealism. Măcar să fiu citit și voi fi satisfăcut.

Eu: Planuri de viitor. Pe când să ne așteptăm la un nou volum de la tine?

MAD: Dacă îmi ies socotelile pe termen lung, vor urma povestiri, minim una pe an, preferabil mai multe. Anul acesta am început un roman, probabil prima parte a unei serii. Va fi ceva operă spațială hard SF lovecraftiană, oroare cosmică prin prisma științei veridice. E prima oară când încerc să dau gata un asemenea monstru și, spre bucuria mea, de când m-am apucat nu m-am oprit și am trecut cu brio de primele capitole. Optimismul mă împinge să spun că o să fie gata anul acesta, realismul îmi șoptește că probabil primăvara anului viitor va vedea tiparul, dacă găsesc o editură care să îmi convină.

Eu: Un sfat pentru debutanți?

MAD: Întrucât și eu mă consider încă un debutant, singurul sfat util pe care îl pot da în acest punct omologilor mei este să citească multă tehnică literară și, dacă e vorba de SF, să se documenteze temeinic și apoi încă o dată pe atât înainte să scrie. De asemenea, să nu facă greșeala mea de a nu acorda personajelor imensa importanță pe care o necesită.

 

Întrebări rapide:

Eu: Cafea sau ceai?

MAD: Cafea neagră.

Eu: Star Trek sau Star Wars?

MAD: Dificil… Cred că Star Wars.

Eu: Vara sau iarna?

MAD: Primăvara?

Eu: Pix sau tastatură?

MAD: Tastatura deja e o extensie a propriului corp.

Eu: Bere blondă sau brună?

MAD: Nefiltrată.

Eu: Old school rock sau new-age?

MAD: Ambele.

Eu: Sfârșit sau început?

MAD: Sfârșit.

Eu: Optimism sau pesimism?

MAD: Pesimism moderat.

Eu: Mici sau pastramă?

MAD: Mici, mari, de toate felurile!

 

 

P.S.: repet aici seria de scuze față de Mihai pentru că am amânat interviul ăsta vreo 2 săptămâni… Scuze…

Advertisements

One thought on “Interviu cu Mihai Alexandru Dincă

  1. Pingback: Interviu cu Mihai Alexandru Dincă — Catharsis Writing – horrorwriter

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s