AntareSFest 2017!

Și s-a terminat AntareSFest 2017

Prima ediție a acestui festival brașovean a fost… a fost… doar atât: a fost. Încă un an nu poate să treacă suficient de repede… Și asta o spun eu, care am ratat ultima zi, alături de petrecerea de sâmbătă seara.

*Pozele vi le pun la sfârșit, nu de alta, dar nu-s multe și mai rău ar încurca… să nu vă perturbe… ok, fie, mi-e lene să stau să le pun pe rând pe unde s-ar potrivi…

Povestea începe așa:

Într-o zi cu soare, coborând dintr-un tren cu ceva întârziere, mă dau jos la Brașov, iau autobuzul 51 până la primărie și mă duc țintă la Hotel Capitol, cu vreo 4 ore înainte să înceapă festivalul, că de, eram încântat.

Vineri am fost chiar liniștit, calm, bine, poate exceptând seara când am băut ceva bere, mai multă decât mă așteptam, dar până acolo mai e.

Revenind. Hotel Capitol, la etaj, în restaurant. Patru standuri de cărți, de cum intrai în ordine: Tritonic, apoi Nemira, apoi Pavcon și în final, ultimii, dar nu cei din urmă, Crux Publishing (la ei, a mai apărut și un urs cu niște cărți, dar asta e spre sâmbătă).

Vineri, eu am fost finuț și nu mi-am cumpărat altceva în afară de mâncare și alcool… eh, bine, poate și vreo două cărți. Știam că o să plec a doua zi și nu vedeam rostul în a mă căra cu toate cărțile două zile când puteam să o fac doar într-una.

La Hotel, atmosferă mai liniștită, mai… fără lume… pustiu. Bine, deschiderea a fost la 5 și eu am stat pe acolo, în primă fază, până pe la 3-3jumate… parcă… M-am mutat la HOF cafe, că aveau cei de la Tritonic întâlnire, doar vreo 13 dintre ei. Nu am priceput exact de ce în timpul deschiderii festivalului era și această adunare, dar a fost simpatic.

Ei, și de acolo, înapoi la Capitol, păi nu? Și acolo, dă-i în sus și dă-i în jos cu fugitul pe scări, cu ieșitul la o gură de aer din când în când, ceva pauză de masă (adică mers la o bere rece cu ceva hrană alături, chiar lângă hotel, în Berăria Ciucaș).

Hai că deja am luat-o pe arătură… Scuzee…

Altfel.

Cum să vă spun eu, altfel?

Păi, tipic, aș spune, cu exemple și argumente, nu într-o ordine cronologică exactă pentru că nu-mi amintesc ce și cum la liniuță, și nici într-o ordine a importanței:

Omnium! 

Romanul lui Florin Stanciu, care urmează să iasă curând la Nemira. Autorul ne-a citit puțin, fără să ne spună prea multe. Din ce am văzut… ăăă… auzit, mai corect… PFOAI!!! Chiar trebuie să aștept atât? All abord the Hype-Express! Nu, serios, cu acest mic, minuscul teaser, că nici măcar trailer nu a fost, Florin m-a cucerit. Vreau să-i citesc cartea cât mai repede. Acum… mai e și reversul medaliei: să mă entuziasmez degeaba și să nu se ridice la așteptările mele… Nu cred. Stilul său, doar din acel mic fragment a fost fără urmă de ceva aiurea, clar, cizelat, atent. Omnium se anunță a fi un hard-SF monumental și uimitor.

Ceva mai devreme, tot vineri, cum spuneam și mai sus, a fost o scurtă întâlnire cu 13 autori de la Tritonic. Mare parte dintre ei, alături de cărțile pe care fiecare și le-a prezentat, îi am citiți, sau, cel puțin cumpărați. Despre asta nu aș mai spune cine știe ce acum, pentru că a fost fix ieșirea aia simpatică la o bere, între cunoscuți, cu puțin public.

Eu trebuie să mă scuz acum. Nu am fost tocmai în apele mele zilele astea și nu am avut starea de spirit necesară să stau pe un scaun să ascult cuminte. A trebuit să mă fâțâi… mult. Tipicul sindrom de mâncărici în cur, pentru că altfel nu știu cum să-i spun. Din acest motiv, nu prea am asistat cap coadă la toate conferințele, dar am prins câte puțin de ici, de colea și am un film mai mult sau mai puțin complet. Gata paranteza.

Pe la standuri, tot vineri, am reușit să dau de Anamaria Bancea și să țip după ultimul exemplar de RestituireaBine, cu ea mă întâlnisem mai devreme, dar nu și cu cartea. Tot atunci l-am agățat și pe Dan Rădoiu și Povestirile de la marginea realității

După au mai fost niște discuții, nu mai țin minte exact ce a fost și cum, parcă ceva cu autori la export. Din nou, nu am fost în apele mele și nu am asistat la toată conferința.

Ei și după, mare surpriză mare, Georgiana, Maria, Ileana și cu mine ne-am spus părerile despre diverse. Nu a fost toată Blogosfera SF&F acolo, dar am fost. Am spus-o și atunci și o s-o mai spun aici: pentru mine, om care a fugit ca dracu de tămâie de literatura română, să ajung după un an jumate cu blog, la un festival de carte, de partea cealaltă a mesei, vorbind cu publicul este uimitor. Pentru mine, asta arată că părerile noastre, hobbyurile noastre, recenziile pe care le scriem de plăcere, au o greutate. Avem o voce care poate fi auzită, care este auzită, și care, aparent, are o valoare. Faptul că am fost apreciați ne bucură. Pe mine sigur, dar mă îndoiesc că ceilalți au păreri diferite.

Aș mai menționa că și la Final Frontier am avut paneluri, însă acolo a fost altfel. Comparativ, la AntareSFest mi-a plăcut mai mult.

Boon… și s-a cam terminat ziua de vineri. Eh, mă rog, ziua s-a terminat, dar noaptea abia începuse. Și uite-așa ca niște fișiori și fișioare ne dusărăm să bem. Da-păi și ne-om întins la mese pă lung dă zici că eram la ca la pomană, da’ om băut ca la nuntă. Și-am stat la povești de pe la un 9-9 și ceva, până pe la 12, când ne cam dădeau afară.

Ș-apoi sâmbătă.

Dimineața a început al naibii de greu, cu oameni somnoroși, cu evenimente amânate pentru că nu apăruseră toți participanții etc. Abia pe la un 10-10 și bine s-au reluat activitățile normale, cu niște evenimente comasate, cu altele mutate și tot așa.

Sâmbăta s-a scurs pe fugă toată, de nici nu știu unde s-a dus, dar am avut parte ceva atmosferă. Pe scurt:

  • mi-am luat cărți. Aș fi luat și mai multe, dar mi-ar fi fost imposibil să le mai car.
  • am concretizat câteva mici aspecte și chestiuțe de detalii, despre care o să vă spun în curând.
  • am reușit să stau puțin, din păcate, la povești cu niște oameni care mi-s dragi rău de tot.

Sâmbătă am avut parte și de câteva evenimente, să le numim altfel.

Primul care mi-a atras atenția, a fost acea conferință cu Cristina Tunegaru și un tânăr adolescent, elev. Nu am putut să stau la toată discuția, dar ce am prins nu mi-a spus mare lucru. S-au discutat probleme și idei, însă soluțiile găsite, din nou, ce am prins eu, se cam roteau în jurul: autorii și editorii să vină să vorbească cu profesorii și să dea la elevi de citit ca apoi să întâlnească autorii. Nu sună rău, dar de la a zice, până la a face, e cale lungă. Eu am avut însă o altă problemă, o întrebare pe care nu am ajuns să o mai pun: doamna (sau domnișoara, nu sunt sigur) Tunegaru spunea că ea a recomandat literatură universală elevilor. Voiam să o întreb câți dintre autorii români, expuși la standuri cu atâtea titluri, unii chiar prezenți în sală a citit ea personal și câți a recomandat.

Două lucruri aș mai comenta despre această conferintă:

a. degeaba predai altceva la clasă, dacă nu se schimbă programa de sus până jos, pentru că acei copii tot pe baza programei vor fi examinați și, trăgând linie, mai rău îi încurci.

b. mi se pare ipocrizie să vi și să susții că ești altfel și că schimbi, dar tu să fi centrat pe anglo-saxoni, pe francezi, pe nordici sau mai știu eu ce, și să nu promovezi autori români contemporani. Până la urmă e ora de Limba și literatura românănu ora de Gramatica limbii române și traduceri și adaptări din autori străini că avem și noi, dar nu ne plac acum pentru că încă trăiesc și așteptăm să crape ca să luam drepturi de autori pentru textele alea mai ieftin că suntem zgârciți. Ok, poate nici chiar așa și nu știu dacă doamna/domnișoara Tunegaru chiar i-a citit/recomandat. Dacă da, bravo ei. Dacă nu, hai să ne calmăm că nu-i chiar așa.

Și, ca să fie clară și poziția mea: literatura studiată acum în școli nu mai e de actualitate, elevi se identifică greu cu personajele, conflictele interne și externe, deși similare, sunt extrem de diferite și percepute altfel. Nu le neg valoarea literară sau a scriituri. Le neg tematica și modul de abordare. Mie unul, mi-au plăcut, din toată literatura de liceu, doar Arghezi, Bacovia și Blaga. Atât. Cu restul m-am luptat crunt și tot n-am reușit să mă fac să-mi placă.

Apoi, să mergem doar spre literatură universală e altă nenorocire și tâmpenie. Hai să le îmbinăm, să luăm cărți mai recente, postdecembriste eventual ca să scăpăm și de cenzura propagandistă, să le dăm pe acelea spre citire, să aducem autori în școli pentru cei interesați. Potențial se găsește căcălău, dar mulți nu știu că există și altceva. Eu am aflat de un an jumate…

Ok. Schimbăm subiectul că deja am mers prea tare și am divagat de la ce-i important: AntareSFest, ediția I.

Mai departe, pe ziua de sâmbătă, m-am mai învârtit, dar ce mi-a plăcut mie cel mai mult a fost Atelierul de creat povești fantastice cu Deea Sterea și Dan Rădoiu. Am râs cu lacrimi și, din bucăți, ușor-ușor, am pus pe picioare o poveste, un SF/thriller, bizar, ciudat și amuzant. Acum, dacă l-am și scrie ar fi și mai și. Vedem… vedem…

După toate cumpărăturile, după toate învârtelile, după toate astea, a venit, pentru mine cel puțin, vremea să plec. Din fericire, doi editori drăguți, adică Bogdan Hrib și Deea Sterea, m-au sponsorizat de la Tritonic și, respectiv, Crux Publishing, cu cărți pentru concursuri, deci stați pe fază în următoarea perioadă.

Apoi eu am plecat, pe fugă spre gară, doar ca să mă înjur cu un taximetrist nesimțit. M-a luat altul, dar am ajuns prea târziu pentru trenul pe care-l voiam și am stat pe peron până la 8 și bine. Și am plecat spre București, cu o geantă plină de cărți, fericit de o ediție superbă a unui festival minunat. Abia acolo mi-am dat seama că eu nu am făcut nici o poză cu autorii de la care am luat cărți. Nici măcar una… Asta, pentru mine, e un mare, dar MARE plus pentru AntareSFest. M-am simțit atât de bine și a fost atât de plăcută atmosfera încât nu am stat să fac poze.

După ce am plecat, pe când dormitam în tren, am aflat câștigătorii premiilor AntareSFest 2017:

Premiul pentru cel mai bun roman: Noaptea în oraș fără părinți, de Dănuț Ungureanu.

Premiul pentru cea mai bună povestire: Doar vântul, de Cezarina Anghilac

Premiul pentru debut: Sub steaua infraroșie, de Alexandru Lamba.

 

Ei, și după, a venit o surpriză neașteptată: pentru implicarea și promovarea literaturii SF&F, clubul Antares a acordat două premii speciale:

  • unul lui Haralambie Ionescu (Bebe Librarul) care, la modul cel mai serios, e foarte posibil să-și poată deschide un muzeu de literatură SF românească și să-l construiască din cărțile pe care le are.
  • celălalt s-a dus spre… *drum roll* Blogosfera SF&F. Într-un mod minunat, ca o confirmare și mai puternică a activității noastre de bloggeri de carte, oamenii ăștia ne-au dat un premiu pentru ceea ce facem.

21462383_1490035944422993_849877584235032610_n

Pe calea asta, că acolo n-am fost, vreau să le mulțumesc și eu.

Mulțumiiiiim!!!

Cam atât pentru mine. Poate la anul o să stau mai mult, o să fie și mai multă lume, și mai multe cărți și o să meargă mai bine.

Acum, pentru că nu m-aș simți eu cum trebuie dacă nu, mai sunt 3 lucruri de zis și vă las. Ce nu mi-a plăcut în acest weekend la Brașov:

  • singurul lucru la AntareSFest care mi s-a părut aiurea, a fost că programul s-a desfășurat în paralel cu evenimente în două săli. Cele două au fost apropiate, dar, având un număr măricel, însă redus de participanți, nu mi-a picat tocmai bine cu fugi în sus, fugi în jos sau vezi că nu se mai ține acum că e altceva jos și ne amânăm și îi amânăm și pe alții. Ăsta ar fi singurul reproș pe care îl am. mai mult de atât, pentru o primă ediție, cu toate că se putea mai bine, a fost muuuult mai sus ca nivel față de alte evenimente (puține, de acord) la care am participat.

 

  • iar se discută și apar animozități legate de Romcon. Dacă deschid și eu subiectul prea mult, s-ar putea să fac fix ceea ce ziceam că nu mi-a plăcut, așa că… două vorbe: eu, personal, nu am avut o experiență plăcută anul trecut la București, motiv pentru care eram în dubiu dacă să mă duc sau nu. După ce am aflat de AntareSFest, a avut de ales ori una, ori alta. La Romcon văzusem deja ce și cum, la Antares nu, iar Brașovul mi se pare mult, dar mult mai frumos, decât Râmnicu Vâlcea. No brainer! Ok, că tot sunt sincer, nu, nu îmi este rușine că nu am fost la Romcon. Dacă era în alt oraș unde ar fi fost mai multe de făcut, dacă ar fi fost mai aproape și mai accesibil și ar fi fost doar Romconul și atât și nu m-aș fi dus, da, atunci să-mi fie rușine. Dar nu a fost așa. Și, ca să continuăm sinceritatea, cu riscul de a-mi lua ceva înjurături iar, la Romcon a fost o personalitate care mă irită, care mi se pare că nu are ce căuta cu atitudinea sa în această comunitate pentru că îmi pare că, vrând-nevrând, otrăvește SF-ul românesc. Dacă ați priceput la cine mă refer, bine, dacă nu, fără nici măcar o urmă de jenă sau regret, era vorba de George Ceaușu. Dacă el e acolo, eu zic pas. A fost la Romcon, deci, motiv suplimentar să zic pas.

 

  • ultimul aspect de pe lista mea de nemulțumiri, al doilea fără legătură cu festivalul minunat la care am participat, dar care trebuie menționat pentru că iar m-am lovit de el: mă oameni buni, cuvântul Fandom nu există în limba română, deci, când îl folosiți, îl folosiți cu sensul din limba engleză. Problema e că, din ce am văzut în ultimul an și ceva, pentru mulți, Fandom înseamnă cu totul și cu totul altceva. Dacă scrii pe wikipedia Fandom, găsești o pagină în care ți se explică, negru pe alb, că fandomul reprezintă o subcultură alcătuită din fani (adică ălora de le place de ceva), caracterizată de empatie și camaraderie față de alții care au interese comune. Tradus mot-a-mot. Adică: Fandomul e compus din mine, cititor, alături de alți cititori. Fandomul nu-i compus din autori. Aaaa, dacă autorul unei cărți e cititorul și fanul alteia, atunci da, e în fandomul acelei cărți, dar el nu poate fi în fandomul propriei cărți. E chiar așa de greu de priceput? Nu, serios, că am auzit asta de mi s-a luat. Noi, ăștia din fandom, care sriem… Îmi pare rău. Știu că sunt tânăr și nou rău în chestia asta, dar nu sunteți voi fandomul. Corect ar fi: voi, ăștia din fandom, care citiți… 

 

Mi-am spus păsurile, și cu bune, și cu rele, deci concluzie:

AntareSFest 2017, ediția I, e al doilea cel mai super festival de carte la care am fost, imediat după Final Frontier, dar prety damn close (dacă aș da note, diferența ar fi de 10 sutimi, poate 20, maxim, dar maxim), mai ales pentru o primă ediție. Abia aștept anul viitor când sper să fie și mai multă lume, și mai multe cărți, și mai multe edituri, și mai multe lansări, și să pot să stau mai mult. Dacă nu ați fost anul ăsta la AntareSFest, faceți bine și veniți la anul că-i rost de distracție și voie bună, dar mai ales cărți și bere!

AntareSFest 2017 ne-a făcut o surpriză superbă pentru care le mulțumim!

AntareSFest 2017 a dovedit că se poate organiza un eveniment minunat și că pot să-l tot crească și să-l crească și să-l facă tot mai mare și mai bine. 

Acestea fiind zise, vă las aici câteva poze ca să vedeți cam cum a fost pe acolo. Mai multe găsiți pe pagina lor de facebook sau pe la alți participanți.

dav

Publicul nostru de la Blogosferă

dav

Dovada că m-am dus!

dav

Că vă ziceam de sponsorizări. În poză sunt cele deja pe val. Restul… vedem

dav

Ce mi-am luat pentru mine

dav

Ce am avut în bagaj

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s