Blogosfera SF&F: Noaptea în oraș fără părinți de Dănuț Ungureanu

Sooo… eu am cam lipsit de ceva vreme de pe blog din motive… Mno, pe lângă agitația constituită de nuntă, pe lângă anul șase de facultate, pe lângă licență, am avut foarte puțin timp de citit/scris recenzii, motiv pentru care sunt în urmă rău și am atâtea de făcut… curând.

Ei, și acum vine partea neplăcută…

Mi-am propus să nu scriu despre vreo carte pe care nu am citit-o și sunt autori români pe care-i am pe raft și pe care nu am putut să-i termin, așadar, multe recenzii care nu au apărut nici măcar sub formă de idee.

De ce partea asta de polologhie la început și nimic despre carte și/sau autor?

Pentru că eu mă număr printre cei care nu au citit cartea asta…

Și de ce scriu despre ea?

Ioi… pentru că am probleme și aparent mi s-a urât cu binele că nu m-a mai înjurat nimeni de multă vreme…

Deci, eu am citit primele 50 de pagini din carte și am înțeles fix pu… Serios, m-a depășit exagerat de mult, adică ori sunt eu bătut în cap rău de tot, ori cartea asta e fix o poveste, nu, o beție de cuvinte, care nu m-a atras, care mi s-a părut densă, chiar prea densă, și incoerentă și care a avut, din partea mea, goluri mari de tot la capitolele logică, relevanță, captivare etc…

Personajele sunt anapoda, ciudat construite, neverosimile, acțiunea e îmbârligată, ce am citit eu nu-i greu de priceput, dar modul de redare m-a terminat, lume aia nu are nici cel mai mic sens, deși asta poate că se dezvăluie pe viitor, iar stilul… BEȚIE DE CUVINTE. Nu, pe bune, îmi pare că autorul a aruncat pe foaie ce se putea arunca doar ca să fie și nu s-a uitat nimeni peste ea cum trebuie… deloc… Să pui atât de mult accent pe cuvinte și să nu reușești să le controlezi…

De ce am ales să scriu despre ea atunci?

Pentru că această carte a luat premii… multe premii SF de la noi, adică Romcon, Antares și Sci-Fi Fest… și tare mi-e c-o să ia și altele…

Ok, cum spuneam, nu am terminat de citit niște cărți pentru că nu erau pe gustul meu, dar asta are o categorie a ei… e pur și simplu atâta de… de… de… mda… NU!

Pur și simplu nu am cuvinte pentru cât de aiurea mi s-a părut cartea. Nu cred că o s-o citesc vreodată, dar, dacă se întâmplă vreo minune/o iau razna de tot, poate o să mai scriu atunci ceva.

Ceea ce vreau să subliniez aici, lucru de care o să mă leg și cu altă ocazie, e că nu pricep cum de cartea asta a câștigat atâtea premii… cum, drace, ceva atâta de ciudat și de vai mama ei e atât de apreciat?

În încheiere, puteți să spuneți că nu am voie să-mi dau cu părerea (clasic), puteți să spuneți că nu am dreptate, că sunt neinițiat, că nu știu să apreciez arta la adevărata ei valoare, dar, știți vorba aia, gusturile nu se discută… Așa că, dacă ești hater, comentează liniștit pentru că eu n-o să-mi schimb părerea, și dacă ți-a plăcut, mă bucur pentru tine, dar, din nou, nu o să mă convingi și pe mine.

Doar așa ca fapt divers, mă bucură mult că nu am dat banii pe cartea asta pentru că am primit-o în format electronic fix pentru a scrie despre ea. Ceea ce vreau să vă subliniez iar este că eu scriu sincer și nu fac favoritisme pentru cărți primite. Okay?

Data viitoare la blogosferă ne vedem cu Florin Stanciu, despre care pot să vă spun atât: E la polul diametral opus față de cartea asta și, e între puținele cărți la care aș vrea să dau mult mai mult de 5 stele pe goodreads.

Celelalte păreri din blogosferă le găsiți pe:

Assassin CG

Cu mintea la… SF

Everything and anything

Iulia Albota

Jurnalul unei cititoare

Nantan Lupan

Reclame

5 gânduri despre &8222;Blogosfera SF&F: Noaptea în oraș fără părinți de Dănuț Ungureanu&8221;

  1. Pingback: Blogosfera SF&F: Noaptea în oraș fără părinți – Dănuț Ungureanu | Iulia Albota

  2. Pingback: Blogosfera SF&F: Dănuț Ungureanu – Noaptea în oraș, fără părinți | Assassin CG

  3. După umila mea părere, polologhia este o discuție despre polo, acceptată de dex cu sens de scriere prolixă fiindcă forma asta e folosită… pe multe bloguri. Poliloghia, care duce cu gândul la poli și la logos eiii, asta e altceva.
    M-au leșinat și începuturile de paragraf! Avem „Soo” dar și „deci”, de două ori „de ce”, de două ori „pentru că”. Mai avem și un „OK”, un „ceea ce vreau să subliniez”, iar peste ele împărățește un „pur și simplu”, toate menite a da greutate conținutului paragrafelor. Fin estet e autorul!

    Apreciază

    • … încep și așa.
      1. În partea mea de țară, ca regionalism, se folosește polologhie, nu poliloghie, așa cum în banat se folosește lubeniță.
      2. Acele începuturi de paragrafe despre care vorbeai. a. ăsta e limbajul cu care mi-am atras cititori pe blog, ăsta e limbajul pe care-l folosesc în mod curent în situații amiabile, nu formale, ăsta e limbajul cu care masa de oameni care citesc acest blog rezonează și prin care am reușit să mă apropii de ei. Soluția mea e simplă: nu-ți place cum scriu pe blog, nu citi. b. am spus de atâtea ori în alte articole că știu că nu se începe o frază cu deci sau alte variante, dar că nu mă pot abține știind că este o metodă de adresare mai prietenoasă și mai apropiată de cititorii blogului. Dacă veneai mai des pe aici, nu doar ca să fii hater, ai fi știut acest aspect, dar de, bloggerii nu au voie la o părere, să nu mai vorbim despre a-și expune părerea aia, pentru că nu au niciun drept, nu-i așa? Unde am mai auzit eu chestii din astea? Aaaa, da, pe la comuniști. Bun, bravo, bravo!
      3. Pustiu sau puștiu, cum ți-o zice, ba folosești diacritice, ba nu le folosești. Te hotărăști azi? Cap coadă fără, hai, că merge, dar jumate cu, jumate fără…
      4. Vii la noi și-ți dai cu părerea. Ce îți dă ție dreptul ăsta? Cine spune că poți să comentezi, să emiți opinii, mai ales neavizat fiind? Ce ai făcut azi a fost să arunci cu niște praf, să încerci să iști scandal, să te dai interesant că n-ai ce face? Mai mult, tot ce ai comentat s-a legat doar de gramatica folosită de noi, de anumite cuvinte sau structuri. Chiar nu ai găsit altceva mai bun? De aici trag concluzia că ori nu ai avut ce să comentezi (cel mai probabil) și că nici ție nu ți-a plăcut, ori încerci să faci să arătăm inapți să facem chestia asta. Cititorii noștri ne știu, ne citesc, iar faptul că un frustrat vine să se dea rotund și să arate spre noi spunând că nu suntem buni, nu face doar să întărească ideile că a, cartea e vai mama ei, b, avem o părere care contează pentru cititor, c, sunt oameni din lumea de carte de la noi care sunt toxici și cu complexe mesianice și de inferioritate, bullies cum le spun americanii.
      5. Să te dai rotund că cineva nu folosește o comandă obscură ca să scrie cum vrei tu, arată doar că ești frustrat și că nu ai găsit altceva mai bun de comentat.
      6. Afirmațiile mele că nu mă pricep, au fost urmate de argumentul că nu am studii din domeniu și că sunt cititorul mediocru care-și cumpără cărți. Asta este între puținele excepții, doar din simplul fapt că autorul a vrut să facă o faptă bună. Dacă mi-ar fi plăcut, aș fi cumpărat-o. Și acum e posibil s-o fac, deși e mai probabil să nu, din simplul motiv că am încercat s-o citesc. Cartea asta, că mi-a plăcut, că nu, face parte din istoria mea de cititor și va fi acolo mereu, chit că vreau eu, chit că nu.
      7. Eu am două setări foarte diferite: pasiv sau agresiv. Nu sunt pasiv-agresiv (că mi-e ușor să scriu și în română, nu doar în romgleză). Dacă eram pasiv agresiv, în articolele mele nu găseați argumente. Părerile mi le-am susținut mereu.
      8. Faza aia cu scremut-ironice… UAU! super glumă! Ai scremut mult la ea? Recitește punctul 2.
      9. Vârsta afectivă a adolescenței este omniprezentă la tine. Nu aveai altă treabă în afară de a veni pe aici să comentezi? Eu răspund pentru că ai făcut niște afirmații care merită un răspuns argumentat. Plus că mi-ai făcut trafic, deci merci.
      10. Pe bune?!?! Te legi de pseudonimul meu? Alt argument nu aveai? Și stai așa, dacă eu am ales catharsis ca pseudonim ce? Nu merge și pe prima definiție? Sau a vorbi despre artă literară nu e tot ceva cathartic pentru mine? Da, am frustrări pe care le exteriorizez și mă descarc pentru a nu ajunge la momentul la care acele trăiri să fie refulate. Nu le mai las să se adune, ci le eliberez cât de repede pot. Am explicat pe blog, de mai multe ori, ce fel de cititor sunt, de ce spun ce spun și așa mai departe.
      11. Prefer cărțile care au sau nu acțiune, care vin cu o poveste cu cap, cu coadă, cu sens, care mă fac să-mi pun întrebări existențiale, nu ce mă-sa zice autorul aici (vezi scena de sex de la pag 193 despre care am auzit și care părea să nu-și aibă locul). Primul autor român pe care l-am încercat și care nu era în programă, primul de care am dat, lăudat de x și y, a fost Doboș cu Abația. Altă carte la care am renunțat după 2 capitole din cauza stilului greoi, lipsei de sens și a personajelor cu care nu mă puteam identifica.
      12. Romanul despre care eram eu entuziasmat, adică Omnium, a ieșit în librării de 2, dacă nu chiar 3 săptămâni. A avut și lansare. Se putea cumpăra, cum am făcut-o și eu, înainte ca autorul să ajungă la editură să mi-l semneze. Ăla da, ăla mi-a plăcut.
      13. În încheiere: când am dat în săracul Mihălțianu și debutul lui am fost singurul. Autorul nu doar că mi-a răspuns la întrebările pentru un interviu, dar mi-a și dat niște explicații suplimentare. Pe el tot pentru stil l-am taxat, dar el a avut idei bune. De atunci am fost felicitat că bine i-am făcut. Acum că dau în cineva ca Dănuț Ungureanu, nu mai e ok și n-am dreptate? Frate, dacă suporți o critică, suport-o, ciocu mic și joc de glezne. Dacă n-o suporți, de ce faci chestia asta?
      14. Ca să terminăm definitiv. Nu știu cine ești, dar asta e ultima dată când mai comentezi pe blogul ăsta.
      Adios!

      Apreciază

  4. punctul 4 este irelevant. tu-ți dai cu părerea despre modul în care se exprimă fiecare pe blogul lui, nu despre opere literare. aaa vrei să dai cu parul, să zici că n-au dreptul să se exprime, dar greșești. Știi bancuri cu Bulă destule. Faptul că mai toate sunt porcoase înseamnă că ar trebui să le interzicem? Dacă ai fi un mare deștept (ceea ce te crezi, dar nu ești) ai recunoaște că ai scris o carte proastă. Așa și? Toată suflarea literară se referă la Dănuț Ungureanu ca fiind autorul romanului „Așteptând în Ghermana”. Foarte frumos. Câte cărți a scris Dănuț Ungureanu de atunci și până acum? Din 1993 până în 2017 sunt 24 de ani. Mi-ar plăcea să cred că sunt măcar 20 de cărți scrise în răstimp. De ce nu este pomenită nici o altă carte scrisă în această perioadă? Pentru că aceea a fost una genială? Perfect! Unde-s restul? Am citit o parte și nu-s rele deloc. Doar în ultima perioadă s-a întâmplat ceva și Dănuț încearcă să demonstreze (ce?) că e mai mult decât este. Cui încearcă Dănuț să-i demonstreze? A cerut cineva vreo bătălie literară? Megalomania, narcisismul și misoginismul se pedepsesc. Din păcate, megalomania îl împiedică pe Dănuț să scrie texte în pas cu era în care trăiește. Te aștepți de la un scriitor cu ștate vechi să țină pasul cu vremurile. S-a dus perioada în care lumea visa la un OZN și așa ieșea o poveste excelentă. Acum avem filme 3D, 4D chiar 5D și oamenii nu mai sunt impresionați ușor. Dacă vrei să ai succes literar trebuie să te adaptezi. Dinozaurii au dispărut, tot așa cum veți dispărea și voi la un moment dat. Își va mai aduce cineva aminte de voi? Cine? Când nu vă împroșcați cu noroi sunteți prieteni buni, dar nu faceți nimic cu adevărat folositor pentru literatură. Păcat că la o vârstă venerabilă ați dat în mintea copiilor și căutați răzbunări în spatele unor pseudonime de tot râsul, în loc să vă folosiți energia pentru ceva constructiv. Păcat că încă mai sunteți luați în seamă. Dar nu va dura mult. Asemenea comportament este nedemn de o persoană care se consideră exegetă. Dar la noi împroșcatul cu noroi este sport național și vrem să-l facem probă olimpică, noroc că istoria se repetă și din păcate veți fi generația care a înnebunit din caua sărăciei și lipsurilor, generația care nu s-a putut adapta, care nu a putut ține pasul cu lumea. Pentru că lumea nu ține cont de niște furnici, lumea se schimbă și ori te schimbi odată cu ea, ori dispari. Ca dinozaurii. Dispariție grabnică și plăcută vă doresc!
    P.S.: În Iași se spune șocolată, și fași și păpușoi. Asta cu tălâmbul e de sud. Deci cine este ascuțit și se ascunde?
    9. Ai dovezi despre covrig? Altfel este doar calomnie, atac la persoană. Știu că tu trăiești în România, dar eu nu mai trăiesc acolo și aici poți fi dat în judecată pentru mult mai puțin.
    1. Știi că „masele” și „cititorii” blogurilor noastre sunt cei care vă plătesc drepturile de autor. Ei sunt cei care vă cumpără cărțile (asta dacă nu cumpărați singuri vreo 50-100 de exemplare pe care să le faceți cadou prietenilor și rubedeniilor pentru ca apoi să vă lăudați că ați publicat și voi o carte). Atitudinea asta de tip Ceaușu „eu nu dau cărțile decât celor cu studii, care sunt capabili să le înțeleagă” este una foarte dăunătoare vânzării, de unde rezultă că dăunează grav sănătății de scriitor, pentru că nu ai dreptul să judeci pe nimeni, pentru că nu deții destule informații ca să știi ceva despre acei oameni, care muncesc din greu pentru banii pe care-i plătesc pe cartea ta și care-și rup din timpul atât de prețios pentru ca să-ți citească inepțiile. Și da, acei oameni sunt cei mai îndreptățiși să-și exprime opinia despre cartea ta.
    7. Nu este singurul. Și eu am spus că am citit 2 părți dintre cele trei. Nu am nici o motivație să citesc mai departe. Se învârte în jurul cozii și nu are nici o explicație logică pentru deplasarea caracterului din punctul A în punctul B. Este un text mort dpdv al dinamicii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s