Fragmente: Parfumul Cracoviei, de Lucian Dragoș Bogdan

În colecția Cașmir, acuș, la Gaudeamus, Lucian Dragoș Bogdan, LDB pe scurt, lansează un nou roman de dragoste. Ok, eu nu-s foarte mare fan romance, dar pe ăsta cred c-o să-l citesc. Nu de alta, daaar… eh, aflați voi mai încolo 😀

Fără alte prelungiri, uite un fragmențel:

23244335_2057925054479192_4547287429754169157_n

Toamna își intra tot mai mult în drepturi. Odată cu seara, fuioare de ceață părăsiseră leneșe apele Vistulei, întinzându-și degetele umede pe străzi. Mateusz se opri în locul care, pe vremuri, marcase poarta ghetoului.

Istoria parcului data din prima parte a secolului al XIX-lea, pe vremea când locul acela era o localitate separată, Podgorze. După aproape o jumătate de veac fusese denumit Piața Mică, pentru ca, după înglobarea orașului în Cracovia, să-și schimbe numele în Piața Concordiei. În luna martie a anului 1941, invadatorii germani construiseră acolo un ghetou și-i adunaseră pe toți evreii polonezi din fosta capitală a Poloniei.

Singurul non-evreu de acolo fusese Tadeusz Pankiewicz, a cărui farmacie încă mai stătea în picioare. În rest, acel loc al rușinii dispăruse cu totul. Rămăsese în urma sa doar Parcul Eroilor Ghetoului – un platou întins, pavat, cu treizeci și trei de scaune din fier și bronz.

În seara aceea, lumina galbenă a felinarelor se împrăștia difuz printre vălătucii de ceață, dând locului un aer sacru. Parcul părea că se rupsese de timp și Mateusz se simți transpus în alte vremuri. Se aștepta ca, din negurile ce adumbreau tot mai mult clădirile din jur, să sosească acei oameni oropsiți a căror suferință impregnase locul.

Bărbatul clipi, surprins. O siluetă neclară se apropia de el. Miji ochii, încercând să-și dea seama după ținută dacă iluzia se transformase în realitate, sau…

– Bună seara!

Cuvintele rupseră vraja. Ajuns chiar sub unul dintre felinare, chipul căpătă contur, iar hainele deveniră vizibile.

– Bună seara, părinte! răspunse la salut.

Abramczyk era bătrân. Așa îl cunoscuse Mateusz dintotdeauna. Un om vârstnic, desprins parcă dintr-o galerie a eroilor de demult. Înțeleptul.

– M-a bucurat telefonul tău. Întotdeauna e o plăcere să te revăd, spuse preotul.

– Și pentru mine. Îmi pare rău că n-am timp să ne întâlnim mai des.

Părintele Abramczyk zâmbi și clătină din cap.

– Mateusz, ce faci tu e o binecuvântare. Ești un înger coborât pe pământ.

Porniră în plimbare, străjuiți de scaune. Omul de afaceri arătă spre fosta farmacie.

– Pankiewicz a fost așa ceva. A rămas aici, să-i ajute pe năpăstuiți. Indică direcția aproximativă a fabricii unde filmase, cu ani în urmă, Spielberg și continuă: Sau Schindler. A salvat vieți. Eu…

Preotul își așeză palma pe antebrațul lui, curmându-i vorba.

– La fel faci și tu. Schimbi viețile unor suflete amărâte.

– Voi o faceți, părinte. Zi de zi. Eu doar de Paști și de Crăciun.

– Și știi cum li se luminează ochii atunci?

Mateusz clătină din cap.

– Nu. Cunoști foarte bine motivul.

– Da, aprobă preotul. Vrei să rămâi anonim. Dar ai idee cum îți spun copiii?

Omul de afaceri ridică din umeri.

– Sfântul Ivo.

– Ivo?

– Sfântul Ivo din Kermartin, mai precis. Patron al copiilor abandonați, a trăit în secolul al XIII-lea în Anglia. Unul dintre băieți a citit despre el, apoi le-a spus și celorlalți. Într-o seară, o fată a susținut că a văzut ieșind din curte un om cu o geantă într-o mână și un sul de hârtie în alta. Băiatul despre care ți-am zis a făcut imediat legătura cu reprezentările sfântului și… gata! Au declarat cu toții că el e cel care le aduce toate acele daruri de Paște și de Crăciun.

Pe fața lui Mateusz înflori un zâmbet. De sub liniile ce sculptau chipul de piatră se zări pentru o clipă, în lumina cețoasă a înserării, o imagine blândă. Se stinse repede, ca flacăra unei lumânări.

– Anul ăsta vreau să fac mai multe. Spune-mi de ce ați avea nevoie, vreau să fac o sponsorizare din partea firmei, pe lângă ce dau de obicei.

– Mateusz, e prea mult! Ai și tu o familie, ai copii…

Omul de afaceri se îndepărtă. Rămase tăcut, privind undeva, printre cețurile ce evocau spectre din trecut.

– Dacă n-ai fi fost tu, n-aș mai fi avut nimic, spuse cu glas dogit, fără să se întoarcă. Tu l-ai scos pe Wojciech din flăcări în noaptea aceea. Își strânse pumnii, luptând cu durerea. Mi-ai oferit adăpost. Mi-ai fost alături în zilele acelea, când nu știam încotro să mai apuc.

– Oricine ar fi făcut asta.

– Dar n-a făcut-o. Dacă ar fi fost așa, Urszula ar fi fost salvată din incendiu. Și mama. Și tata.

Fiecare cuvânt ieșea încărcat de durere, ca o sentință. Se răsuci în sfârșit și privi spre preot.

– N-a fost așa. Am rămas singur, un om care abia era capabil să-și poarte singur de grijă, darămite unui copil de doi ani. Tu m-ai învățat cum să fiu puternic pentru el. Cum să clădesc un nou cămin pe cenușa celui pierdut. Datorită ție sunt acum aici și n-am putrezit pe fundul Vistulei.

– Nu spune asta, fiule! îl mustră blând părintele Abramczyk. Viața nu e a noastră, să ne-o luăm după plac. Numai bunul Dumnezeu știe când vine ceasul să ne cheme la El.

– Părinte, te respect foarte mult. Dar știi și că niciodată n-am putut primi cu inima deschisă asemenea vorbe. Nu când am pierdut ce aveam mai drag.

– Dumnezeu ți-a luat soața și părinții, Mateusz, dar ți-a lăsat cea mai de preț comoară: copilul. Iar apoi a adus în viața ta o nouă familie. Ce ți-a luat cu o mână, ți-a dat cu alta.

Omul de afaceri tăcu. Își ținea buzele strânse, iar chipul său era mai întunecat ca noaptea ce se așternuse peste Cracovia.

– Dar sufletul nu mi l-a mai putut da înapoi. A rămas îngropat în cenușa ce duhnea a trupuri arse.

 

 

Sper că v-a plăcut și că veți veni la lansare.

Cius!

P.S. stați pe fază că, în continuare, mai am surprize și concursuri 😀

Reclame

Un comentariu la „Fragmente: Parfumul Cracoviei, de Lucian Dragoș Bogdan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s