Diverse: Cum nu vinzi o carte #6: despre atitudini.

Uite că a venit și ziua a treia. Asta e ultima bucată din seria de articole.  Gata. Cu asta mă opresc.

Pe de altă parte, dacă până acum am vorbit despre edituri și activitate scriitoricească/editorială, azi spun stop. Azi vorbim despre atitudinile unora, despre comportamente anormale și nepotrivite și despre părerea mea în legătură cu toate astea.

Acum, referitor la articolele precedente, cu riscul de a-mi lua înjurături, asta e părerea mea și o să mi-o mențin: se poate lucra la fiecare nivel și se poate duce spre bine, dar e cale lungă și degeaba ne batem cu pumnul în piept, și eu ca dătător cu părerea, și alții ca mine, și editori care nu ascultă de fanii care dau totuși bani pe cărțile alea, dar, mai ales, de ăștia cu idei de grandoare, care fac pentru fandom ce fac pentru el și sunt fix noi cu noi și să dea dracu’ dacă mai intră cineva, care comentează și se iau de toată lumea care nu are aceeași părere cu ei, sau care nu-i lingușește suficient de bine.

Hai las-o-n pisici cu ciucuri de treabă, prietene! Acceptă că un cititor poate să nu aprecieze cartea ta și să n-o considere o capodoperă, acceptă că nu ești zeu literar, acceptă că poate nu scrii așa de bine, acceptă sfaturi și critici (aici am câțiva autori pe care-i cunosc care au acceptat critici de la mine, chiar critici dure, și care au fost de acord că am ceva dreptate și s-au corectat). Repet, nu voi, scriitorii venerabili, sunteți fandomul, ci noi, cei care cumpărăm cărțile alea, le citim și vorbim despre ele.

Dacă primești o părere negativă, asta nu înseamnă că nu scrii bine. Da, poate cartea aia chiar nu-i atât de bună, nu înseamnă că nu ai altele bune. Poate pur și simplu nu i-a plăcut omului că are alte gusturi și i-a fost recomandată, a cumpărat-o, a citit-o și nu a simțit aceeași chestie.

Că tot vorbim de cărți cumpărate… Oameni buni, dacă dai o carte moca unui blogger să o recenzeze, nu te aștepta să-i și placă. Da, ok, sunt mulți care primesc o carte moca pentru recenzie, o citesc și zic numai de bine (nu vorbesc aici de cei care nu o citesc și care scriu tâmpenii monumentale… cum mă, tu, fan de SF, cică, nu știi care-i diferența între o inteligență artificială și un android???). Dacă dai o carte spre recenzie, asumă-ți că poate nu o să zică de bine. Asumă-ți că poate o să scrie de rău, că poate nu i-a plăcut.

Eu, de când am început blogul ăsta, am primit de la edituri 2 cărți spre recenzie. Într-una am tăiat la greu, despre una urmează să scriu. De la autori, direct, am primit 5, două citite care mi-au plăcut, una care nu prea mi-a plăcut și 2 la care nu am ajuns încă. Pe lângă astea, m-au mai sponsorizat editurile și autorii cu niște volume pentru concursuri, asta după ce le cumpărasem, după ce le citisem și după ce am zis că mi-au plăcut, de fiecare dată fiind croit să mi le plătesc singur și insistând că mi le plătesc singur. ATÂT!

Legat de cearta iscată în ultimele zile, mai ales despre acea carte… Nu am citit-o pentru că nu am putut, dar am simțit nevoia să scriu despre ea și am explicat ce și cum.

 

Ar mai fi o chestie de zis aici, chestie care se leagă prima parte: Piața de carte din România e închisă, cu o singură ușă crăpată pentru potențialii cititori. 

Cum spuneam despre lansări mai sus… am participat la o lansare, anul trecut și am găsit acolo vreo 20-30 de oameni. Am zis wow, e ceva, deși mă așteptam la mai mulți. De atunci, la multe evenimente la care am mai fost, am dat cam de aceiași oameni. La Romcon 2016, de exemplu, au fost câți? 20-22 oameni din afară care au trecut pe acolo (optimism)? La Romcon 2017?

De ce am ales fix Romcon-ul ca țintă a întrebărilor mele? Pentru că se laudă a fi cel mai mare și mai important festival de SF din țară…

O să citez din Helion SF:

evenimentele au un liant comun (SF-ul), dar tematici adiţionale: festivalul Sci+Fi Fest are o componentă majoră de ştiinţă, AntaresFest se îndreaptă spre zona de fani şi CosPlay, iar RomCon rămâne ancorat puternic în S.F.

RomCon tinde să se profesionalizeze, aducând laolaltă mai mult edituri, autori, creatori, oameni de cultură şi având un nivel superior al discursului

celalalte două manifestări abordează publicul larg şi sunt „lejere”, punând accentul pe fani şi respectiv popularizarea ştiinţei

  1. Nu am fost la Romcon 2017 și am explicat și de ce.
  2. Sci-Fi Fest aduce pasionații de știință pe lângă piața de carte de SF de la noi și am reușit, zic eu, să fac ceva treabă pe partea asta, acolo, la stand. Ce e rău în asta? AntareSFest a fost un festival drăguț, simpatic, amuzant, plin de oameni glumeți, cu chef de vorbă, de distracție, de simțit bine și pentru fani. Ce e rău în asta?
  3. Ok, a zis omul că sunt aspecte pozitive, dar, la cum a livrat toată chestia, a sunat ca și cum faptul că un festival e orientat spre fani nu e ok. Că nu fanii dau bani pe cărți, că nu fanii le citesc… Să nu care cumva să faci vreodată ceva pentru fani? Faptul că ai 2 festivaluri lejere, e foarte bine. Înseamnă că publicul e confortabil. Faptul că ai 2 festivaluri orientate spre fani e iarăși bine. Asta înseamnă că te interesează satisfacția clientului…

Chiar așa, de ce nu începeți să tratați fanii ca pe clienți?

Exemplu, ca să priceapă toată lumea cum merge treaba:

Sâmbătă seara, 2-3 dimineața, ieși din club/bar/birt și vrei un taxi spre casă. Primul îți zice că nu te ia pentru că nu ești taximetrist. Al doilea nu te ia pentru că nu știi să apreciezi valoarea Loganului lui cu 250.000 de km. Al treilea nu te ia pentru că nu are chef. Al patrulea nu te ia pentru că iar, nu ești taximetrist. Și tot așa până la coadă, la taxiul 20-40-800.000. Te uiți la el, după ce ai stat atâta după unul normal, zici că și el e tâmpit și te duci să stai la ușa de la metrou că și așa s-a făcut 4 jumate între timp. Ăla, ultimul, poate era singurul care te-ar fi luat, te-ar fi dus acasă, nu-ți lua nimic în plus și îți spunea și noapte bună.

Cam așa stă treaba. Fanii sunt clientul ăla alcoolizat. Taximetriștii sunt editurile și autorii.

Primul taximetrist, ăla care nu a luat clientul pentru că nu era taximetrist e minunatul fandom despre care am mai zis, care nu acceptă ideea că cineva care nu e în gașca lor să aibă o părere. Oameni buni, dacă preluați o denumire străină, încercați să pricepeți și ce înseamnă! (cred că am mai dat și cu altă ocazie definiția; dacă nu, search pe google) Nu voi, taximetriștii, sunteți fandomul, ci noi, clienții, fanii. Ceea ce e trist e că nu o să iasă din vocabular cuvântul fandom. Ceea ce e și mai trist e că o s-o țineți p-a voastră una și bună că cine-i și ăsta de-și dă cu părerea și ce drept are să facă asta? Vă răspund: Eu sunt un cititor, un cumpărător, un tip care are o părere foarte proastă despre atitudini, dar o părere foarte bună despre potențialul literaturii române, mai ales dacă vă intră și vouă în cap niște chestii, începând cu nu sunteți zei și terminând cu și alții au voie la o părere. (și la asta revin după ce termin de explicat taximetriștii)

Al doilea, e chiar mai rău. Al doilea taximetrist din exemplul meu e autorul care nu acceptă ideea că cititorii pot să-l aprecieze sau nu. Acest al doilea este cel care crede că el e cel mai bun scriitor, dar că nu poate fi apreciat pentru că cititorii sunt inculți sau bătuți în cap… Boss, cititorii au ceva în cap și pricep ce le transmiți dacă ai un mesaj, un cod și un canal bun. Comunicare clasa a V-a: comunicarea se realizează între emițător (autorul) și receptor (cititorul), printr-un mesaj (ideea textului), care este transmis într-un cod (textul în sine, cuvintele alea de pe hârtie), printr-un canal (cartea). Dacă E. vine și aruncă un mesaj care se pierde din cauza codului ambiguu, greoi, incoerent, R. nu mai primește mesajul și s-a dus naibii comunicarea. Dacă E. nu are niciun mesaj, atunci nu mai e comunicare, e un chinez care țipă la un turc și nimeni nu pricepe nimic, toată lumea se supără și începem să ne înjurăm.

Al treilea… nu mai zic nimic de al treilea, că al treilea e fix ăla care nu vinde și se plânge că nu vinde fix pe motivul ăsta: nu are chef să stea de vorbă cu cititorii/potențialii cititori. Nu vorbesc aici de cei care nu au timp din varii motive, ci de cei care constant au scuza că nu au timp sau care nu vor să facă un minim efort de decență umană…

 

Pe lângă tot ce am lătrat, sper că nu degeaba, asta cred că e problema cea mai mare a lumii de carte de la noi: atitudinea și comportamentul unor autori

Ce considerați reacție normală când cineva zice ceva de rău de o carte:

  1. Te superi și te dai cu fundul de pământ, dai block la toată lumea, îți pui prietenii să comenteze la recenziile cu pricina și să se certe cu ei (sau o faci chiar tu), apoi te superi mai tare și țipi că n-au dreptate, că sunt proști, că nu au dreptul să-și dea cu părerea și, preferata mea, că au fost plătiți de cineva (alt autor) sau ceva (o editură concurentă) să spună de rău despre cartea lui.
  2. Îți dă omul un mesaj, îi răspunzi, îți dă întrebări de interviu, îi răspunzi și stai și îi explici cu ce îi dai dreptate, cu ce nu-i dai dreptate, și la final, spui că ți-a plăcut, că ai băgat la cap și că o să te chinui să mulțumești mai mulți fani. Chit că o să facă ceva, chit că nu, a discutat problema.

Ziceți și voi. Cine are o atitudine mai bună și mai constructivă?

Acum serios vorbind, dacă ignori problema, nu o rezolvi. Problemele se rezolvă dacă te uiți la ele, le analizezi și cauți soluții. Problemele le rezolvi dacă discuți despre ele. Dacă autorul supărat mă întreba ce nu mi-a plăcut de a trebuit să scriu atâta de rău îi spuneam, îi explicam, cu textul în față. Nu era nici o problemă, nu era supărare.

Exemplu pentru că mă simt explicativ azi: ieși la fotbal în spatele blocului la 4-5 ani. Te lovește cineva mai tare. Te superi, îți iei mingea și pleci acasă. La 4-5 ani e acceptabil, dar la 20? La 40? La 60? Nu e acceptabil pentru un om matur, pentru un adult, să-și ia lucrurile și să plece și să ignore problemele, nu? Nu-mi pasă că m-a block-at el și alții ca el și pot să trăiesc și așa, bine merci, dar chiar era nevoie? Nu puteam să vorbim despre chestia asta? Băgăm sub preș și pa. Nu văd problema, deci nu e problemă. Nu merge așa…

Acum, dacă e să fiu sincer, faptul că a simțit nevoia să se răzbune pe noi, îmi dovedește că am atins o coardă…

Acum, vine partea aia mirifică cu conspirația. Dacă un cititor zice că nu-i bine, că nu i-a plăcut, e tâmpit. Dacă 2 zic, sunt proști. Dacă zic 3, nu trebuia să citească. Dar dacă zic 7 odată, ce pare mai plauzibil?

  1. Nu le-a plăcut și ar trebui să te uiți la ce ai scris că poate chiar e o problemă.
  2. Au fost plătiți de cineva (mai mult ca sigur Soroș… asta era o glumă) ca să scrie de rău.

Hai altfel, cu exemplu. Ai o clasă de elevi: unul are media 4 la matematică. E tâmpit? Probabil. 2 au 4 la mate. Sunt proști? Din nou, probabil. 3 au 4 la mate. Nu trebuia să fie la profilul ăla, nu? Desigur. Dar dacă 15 au 4 la mate? E tot vina lor? E tot o conspirație de la cel mai înalt nivel? Saaau, poate că proful ăla chiar are o problemă? Voi decideți.

 

N-am terminat. Mai am, dar nu foarte mult. Sunt în partea de comentat niște chestii, așa, în mare.

 

Totuși, am ajuns la o problemă… Premiile… Dacă 6 din 7 cititori spun despre o carte că nu-i bună și unul zice că cam meh, atunci se ridică întrebarea: cum a primit atâtea premii? Suspectez și eu o conspirație. Am voie? Nu serios acum. Dacă cititorilor nu le-a plăcut, cum e așa de premiată? Nu miroase ceva aiurea la mijloc? Mie da…

 

Altă chestie despre atitudinea autorilor, mă rog, a editorilor. Dacă nu-ți faci treaba, adică nu editezi, se supără cititorul pe tine că nu ți-ai făcut treaba. Dacă te mai trage de mânecă, din ce am văzut, sunt 3 tipuri de reacții:

  1. Da, ai dreptate. Cea mai ok. Că are, că nu are dreptate, ai zis și ai mers mai departe.
  2. Te superi și înjuri puțin sau faci ceva bășcălie pe facebook, că vai ce exigențe pe capul cititorilor, eventual dai și block când ți se atrage atenția că ai niște greșeli monumentale care puteau fi evitate dacă citeai cartea.
  3. Te superi și spui că n-ai timp de bășcălie pe facebook pentru că trebuie să editezi că se supără cititorii, și apoi faci bășcălie pe facebook.

2 și 3 sunt în aceeași oală și reacții ale aceluiași tip de editor. Păi, măi, omule, dacă faci o treabă, fă-o până la capăt. Dacă erai medic (na, asta mi-e la-ndemână acum), și venea pacientul și spunea că n-ai pus stetoscopul bine să-l asculți că în loc să-l pui pe piept îl pui pe coapsă, tu ce făceai? Îi ziceai că e tâmpit? Îi ziceai că te duci să mai citești puțin dintr-o carte? Îl lăsai să moară acolo că ți-era lenică să faci ceva? Asta e malpraxis. Cu cărțile nu merge așa? Serios acum, da, nu moare nimeni, dar ideea e similară. E muncă grea, nu neg asta, dar, din nou, dacă te bagi s-o faci, fă-o!

 

Și am ajuns la ultimul punct despre care voiam să vorbesc…

Am mai discutat pe tema asta: dacă avem sau nu dreptul să ne dăm cu părerea…

Părerea mea (na, așa, ca să fie fix cu părere despre părere): după unii, dacă nu ești critic sau autor, nu ai voie să-ți dai cu părerea. După alții, dacă nu ai cumpărat cartea nu ai voie să-ți dai cu părerea. După alți alții, nu ai voie să-ți dai cu părerea decât dacă lingușești, pardon, zici de bine.

Eu zic: NU! Eu am voie să-mi dau cu părerea când am chef și cât am chef. Sunt cititor și vorbesc sincer. Da, poate uneori accentuez lucrurile de bine pentru că, chiar dacă nu a fost perfect, a fost ceva ce merita discutat. Dacă părerea mea nu e ca a ta, asta nu înseamnă că unul are dreptate și celălalt nu, ci înseamnă că amândoi avem dreptate și niciunul nu are. Frumusețea e în ochiul privitorului. Gusturile nu se discută. Parcă așa era, nu?

Dacă eu vreau să-mi dau cu părerea, o s-o fac și dacă nu-ți place, nu ai decât să nu-mi citești părerea. Alții poate o vor face.

Dar, să ieși în față, să te bați cu pumnul în piept, eventual să dai și un block pe facebook, nu o să mă facă să tac. Nu o să mă facă să mă retrag într-un colț și să plâng. Ooo, nu, din contră, o să-mi demonstreze că am dreptate, că voi realizați că am dreptate, dar că sunteți pur și simplu incapabili să recunoașteți că nu aveți voi dreptate.

 

În concluzie?

În concluzie, cred că se poate mai bine. Cred că se poate muuult mai bine și că, dacă există ceva voință, totul o să meargă spre înainte. Din nou, nu am avut intenția de a supăra pe cineva, dar am văzut lucruri care nu mi-au plăcut și care puteau să lipsească și care meritau menționate ca să vadă toată lumea cum se văd lucrurile astea din interior, din exterior și de pe tușă. Soluții există dacă le căutăm, dar dacă ne ascundem problemele o să ajungem la stadiul de a face câte o editură nouă în fiecare lună și să avem doar cărți scrise ca să fie acolo, cărți pe care nu le cumpără nimeni, și apoi tot noi o să ne plângem că nu avem ce citi. Eu încerc să mișc ceva, cât pot, dar singur…

Poate, dacă o să crească nivelul de profesionalism, dacă o să se lucreze cum ar trebui, dacă o să începem să promovăm activ nu pasiv și, cel mai important, dacă o să abandonăm orgoliile, o să iasă ceva frumos pe viitor.

Da, naivitatea tinereții se vede de la o poștă. Chestia pe care nu o știți voi, e că eu sunt un cinic incurabil. Sunt cinicul optimist și visător și vreau să văd lucrurile făcute bine și cu cap. Vreau să ajung să văd un Gaudeamus (că tot e aproape) la care parterul și primele 3 nivele să fie pline doar cu cărți ale autorilor români și să se bată lumea pe ele. Vreau să văd tiraje de 20.000 de exemplare vândute complet la o săptămână de la lansare (cu transparență, cu pus pe facebook tirajul, cu poze cu cărțile, și apoi poze care să demonstreze că s-a epuizat).

Vise… știu… poate, totuși, vom trăi și vom vedea!

 

Acestea fiind zise, am terminat. GATA!!!

Mulțumesc că ați avut atâta răbdare cu mine și sper ca măcar cineva a priceput ceva din toată treaba asta. Dacă un om a priceput măcar o chestie, atunci sunt mulțumit.

Cius!

 

P.S.: păreri despre chestia asta mai găsiți pe aici:

Iulia Albota #1

Iulia Albota #2

Iulia Albota #3

Eu #5

Eu #6

Reclame

Un gând despre &8222;Diverse: Cum nu vinzi o carte #6: despre atitudini.&8221;

  1. Pingback: Diverse: cum citesc și argumentare. | Catharsis Writing

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s