Diverse: Prima experiență cu recenzii

2017 a fost un an plin din multe puncte de vedere. Unul dintre acestea a fost activitatea mea literară, iar asta se întâmplă pentru că anul acesta am debutat pe hârtie, nu în volum propriu, ci în două antologii: Povești din umbră și Noir de București.

Totuși, azi e mai special.

Azi, pe 20.12, pe lângă lansarea micuță, simpatică și care a ieșit foarte bine (am fost întrerupți și întrebați de elevii și profesorii prezenți pentru că aveau tot felul de curiozități, și am stat acolo, povestind vreo oră jumate, fără însă a ne plictisi), tot azi au ieșit și primele recenzii la una dintre antologiile în care am apărut.

Parte din proiectul Blogosfera SF&F (la care am mai participat și eu), colegii mei m-au și ne-au citit și și-au dat cu părerea. Recenziile lor le găsiți aici: Assassin CG, Cu mintea la… SF, Iulia Albota, Jurnalul unei cititoare și Nantan Lupan.

Acum vine partea aia pe care am văzut că o așteaptă destul de multă lume, dar nu o să mă lungesc prea mult pentru că sunt obosit.

Pe scurt: le dau dreptate, poate nu chiar 100%, dar le dau dreptate celor care au recenzat. Dacă ați avut curiozitatea de a le citi (înainte sau din linkurile din articol), veți vedea că nu sunt tocmai niște recenzii pozitive, unele chiar au fost dure.

În retrospectivă și reluându-mi povestea, mi-am dat seama că ce critici am primit erau și sunt îndreptățite. Nu e cea mai bună poveste din carte, asta o recunosc și eu, nu e nici cea mai bună poveste scrisă vreodată, și asta o recunosc și suferă la o multitudine de puncte. Poate dacă eram mai atent, dacă o gândeam mai bine, dacă… dacă… Cu dacă aia și dacă ailaltă nu facem nimic în viața asta. Motiv pentru care, după ce mi-am luat notițele de rigoare asupra neplăcerilor raportate de niște cititori (că sunt și bloggeri și și-au expus părerile public e partea a doua, dar ei sunt în primul rând cititori ale căror opinii le-am urmărit de ceva vreme), pot doar să trag două concluzii mari și late:

  1. mai am muuuuult de lucru până când o să ajung la un nivel suficient de ridicat pentru a fi considerat bun și publicabil în volum propriu
  2. nu o să mă opresc din a scrie pentru că unora nu le-a plăcut (chiar dacă sunt păreri importante pentru mine), din contră, o să scriu mai mult și, sper eu, mai bine

Acum, să mă supăr pe ei nu mă ajută nici pe mine, nici pe colegii de antologie, nici pe cei de bloggerime. Da, a durut să văd părerile lor dure, sincere și dure, dar le-am apreciat pentru sinceritate și nu pot să le reproșez că m-au taxat. BINE AU FĂCUT!

Merg mai departe, mai atent la detalii, mai atent la poveste, mai atent la ce vreau să fac, să spun și ce nu.

Aș mai adăuga un mic detaliu, un comentariu la una dintre recenzii: da, naratorul era omniscient, dar acele fraze cu puncte de suspensie sau retorice le-am folosit ca să încerc să sporesc suspansul. Aparent unora le-a plăcut, altora nu. Asumat, notat, pe viitor vedem ce mai e. (asta nu e un reproș, ci doar e explicație suplimentară).

 

Înainte de concluzie, aș vrea să mai adaug ceva*… e ceva care m-a frecat puțin: cum, după unii, bloggeri nu ar trebui să se bage în alte treburi dacă nu știu cu ce se mănâncă, nici acei unii nu ar trebui să se bage în ce face bloggerul (mai ales dacă nu ești în stare să pricepi două chestii și doar vrei să arunci cu rahat în stânga și-n dreapta așa, ca fapt divers, că ai rămas fără activitate editorială înafară de facebook).

A, da, ar mai fi o chestie: de câte ori trebuie să repetăm asta? NU SUNTEM CRITICI LITERARI! Mă rog, eu unul sigur nu sunt și nu am zis că aș fi. Scrii o recenzie fără argumente. De ce? Cine îți dă voie? etc. Scrii una argumentată. De ce? Ești critic?… wtf. What the actual fuck… oameni buni, ne hotărâm și noi ce și cum? De fapt, mai bine, nu mai bine își vede fiecare de treaba lui? Bloggeri bloggeresc, scriitorii scriu, editorii editează (da, corectura de virgule tot pe partea de editare intră) etc.

Bonus! articolele de pe blogul meu (aș spune și de pe ale colegilor, deși nu bag mâna în foc pentru fiecare și nu vreau să mă înjure careva că am zis ceva fără să-i întreb) nu sunt articole de literatură (erau vreo două și era planul să fie mai multe, dar nu au mai apărut. poate cu timpul, dar la acelea voi spune clar ce și cum). Faptul că cineva se ia că într-un text e scris în romgleză (chestie pe care am făcut-o și eu fără să-mi dau seama), dar folosesc romgleza în recenzie nu e același lucru… din nou, HATERS GONNA HATE.

Gata. Am terminat.

În concluzie: mă bucură recenziile și părerile sincere, iar aspectele criticate, sper, o să mă chinui să nu le repet și cam atât.

Mulțumesc frumos colegilor din blogosferă că au citit și recenzat acest volum! Data viitoare o să fie mai bine! 😀

 

*pe lângă acel ceva, cred că mai pun și niște paie pe foc, dar aia e. Am fost sfătuit în mod repetat să nu și îmi cer scuze față de respectivii, dar, așa cum fiecare are o limită, o am și eu pe a mea.

 

P.S.: nu am zis nimic despre poveștile colegilor din antologie sau despre recenziile la poveștile lor pentru că asta nu e ceva ce îmi doresc să fac, fix pentru a evita anumite discuții potențiale.

Reclame

Un gând despre &8222;Diverse: Prima experiență cu recenzii&8221;

  1. „Aș mai adăuga un mic detaliu, un comentariu la una dintre recenzii: da, naratorul era omniscient, dar acele fraze cu puncte de suspensie sau retorice le-am folosit ca să încerc să sporesc suspansul. Aparent unora le-a plăcut, altora nu. Asumat, notat, pe viitor vedem ce mai e. (asta nu e un reproș, ci doar e explicație suplimentară).”

    Nu înțeleg de ce crezi în continuare că acele puncte de suspensie pot exista în relatarea unui narator omniscient. Îmi vine în acum în gând o singură excepție.

    Dacă A începe să îi povestească/scrie lui B, prin prolog sau prin paragrafele de început ale fiecărui capitol, atunci existența punctelor de suspensie e admisă, chiar dacă narațiunea devine apoi omniscientă.
    Cu alte cuvinte, nu mă zgârâie pe creier dacă vocea omniscientă aparține unei alte persoane alta decât autorul – autorul are sau ar trebui să aibă o voce total impersonală când e vorba de omnisciență la persoana a III-a. E chiar nasol când simt că cele relatate vin de la autor – mă scoate din atmosferă, iar asta se poate lăsa cu indiferență față de personaje etc.

    Gândește-te ce rol au în general punctele de suspensie și de ce le-ai folosit în narațiunea omniscintă – reprezintă un „cheat”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s