Diverse: cum citesc și argumentare.

Ok. Azi a ieșit o recenzie nu tocmai pozitivă din partea mea la Blogosferă. Având în vedere reacțiile apărute din partea uneia dintre autoare, simt nevoia să explic trei lucruri, unul pentru a enșpea mia oară:

a) cum citesc eu, care sunt filtrele prin care trec un text, care e logica după care mă orientez eu ca cititor că un text e bun sau nu, care e de fapt și de drept aparatul meu critic. (aici ar mai fi de adăugat și tot ce am spus în minunata serie de articole despre cum să nu vinzi cărți).

b) cum să reacționezi ca autor când cineva te critică.

c) să răspund comentariului autoarei. Nu vă faceți griji, dacă îl șterge am printscreen-uri făcute și le pun în articol, ca să nu spuneți că mint.

Să le luăm pe rând.

a) Cum citesc?

Păi, iau cartea, din varii motive, o deschid și încep să citesc.

Cum o judec?

Ei, aici vin partea mișto. Eu am câteva lucruri la care mă uit într-un text. Și pe astea o să le iau pe rând.

1. Cadrul poveștii.

Are coerență? Are logică? Are secvențialitate normală care să funcționeze după niște legi interne posibile?

Cred că e de la sine înțeles că eu sunt genul de om care pleacă de la ideea de text clasic: Expozițiune, Intrigă, Desfășurarea acțiunii, Punctul culminant și Deznodământul. Asta am învățat la clasa a V-a. A, că poți să mai bagi mici pseudo-puncte culminante pe parcurs ca să crești tensiunea, să mai adaugi o mică intrigă din loc în loc, cu atât mai mult.

Dacă povestea aia nu urmează un fir logic, e ambiguă, vine și se învârte în jurul cozii, e o problemă.

Logica unui text este iarăși foarte importantă pentru mine. Dacă la pagina x îmi zici că sunt trei munți, apoi la pagina y sunt 4, după încă 2 sunt 2 și tot așa, mă supăr. (asta intră mai mult la consecvență, dar și la logică pentru mine).

Dacă îmi spui că ai cinci degete și apoi că ai copite… e o problemă. Și tot așa.

Problema cea mai mare vine când aduci în discuție legile interne ale unei lumi… Dacă vorbim de SF, idea de bază de la care plec este că suntem în universul nostru, cu legile lui. Când iei legile alea și le rupi… nu mai e e SF e parodie/operă absurdă/fantasy.

2. Acțiunea.

Secvențialitatea acținilor e iar importantă pentru mine. Trebuie să aibă o logică, o coerență și, cel mai important, o cauzalitate.

Dacă scârțâie primele două, să zicem că mai trec cu vederea (nu și dacă scârțâie rău și cu nesimțire).

Dacă scârțâie cauzalitatea… Uite, ca exemplu, am citit cele două cărți ale lui Ovidiu Eftimie zilele trecute. Una după alta, două zile. Logică au, deși e trasă de păr. Chestia care mi-a plăcut mult acolo a fost că aveau cauzalitate. A implică B, B implică C, deci A implică C. Logică matematică, clasa a IX-a liceu. Cauzalitatea e pentru mine absolut necesară. Dacă lipsește, din punctul meu de vedere, nu ai un text literar. Punct!

3. Personajele.

Aici mă uit la trei lucruri. Motivații, personalitate, evoluție.

Motivația naște personalitatea. Personalitatea produce acțiuni pe baza cărora ai evoluție. Nu poți să ai un personaj care să treacă prin niște evenimente și să nu aibă o evoluție, în bine sau în rău.

Dacă motivația e șubredă, pierzi personalitatea sau nu ai personalitate și evoluția se duce pe apa sâmbetii. Obții un personaj fără personalitate, plat, de carton, nememorabil…

4. Mesajul.

Asta cred că e cel mai important. Eu citesc pentru MESAJ. Dacă lipsește, o citesc, mă bucur de ea și cartea se pierde în negura timpurilor pentru mine.

Are mesaj, un ceva mic sau mare, sau mai multe ceva-uri… altfel vorbim… Pe un roman, din punctul meu de vedere îți trebuie mesaje, dar să zicem că pot să lipsească. Pe o proză scurtă… aia o scrii pentru un mesaj.

De menționat că prin mesaj nu înțeleg ceva clar și explicit ca nu-i da în cap omului de pe stradă. Nu. Prin mesaj înțeleg o idee, un concept, o chestie care să fie filosofică, nu de suprafață, ceva care să mă pună să mă gândesc, să procesez.

În trilogia thriller a lui Ciprian Mitoceanu, de exemplu, unul dintre cele mai importante mesaje pentru mine a fost că distopia legislativă e pe muchie să existe cu totul. Din Anotimpul pumnalelor, unul dintre mesajele pe care le-am percutat a fost că nimic nu e ceea ce pare și că moartea ne ia pe toți. Da, nu sunt super mesaje neîntâlnite, dar, alături de celelalte trei subpuncte, au făcut ca acele titluri să devină memorabile pentru mine.

 

Ceea ce vreau să subliniez aici este că eu trec prin filtrul critic personal un text pe baza fondului și formei, atent la niște amănunte. Dacă sesizez substratul filosofic al textului din primele rânduri, super! Dacă nu, mai stau. Dacă ajung la final și nu am avut fond, dar mi-a plăcut, bravo autorului. Fondul pentru mine e acea scânteie. Acel ceva care mă face să dau pagina. Și repet: fondul e mai important într-o poveste scurtă pentru mine.

 

b) Ce faci cu critica negativă?

Păi:

  1. ori zici că-i ăla tâmpit și are ceva cu tine și îl dai în aia a mă-sii și-l ignori permanent.
  2. faci ca mai sus, dar te gândești că poate are dreptate.
  3. zici merci, vezi ce nu i-a plăcut și încerci să înveți ceva pe viitor.
  4. îl înjuri, îi dai block, apoi îl mai faci prost puțin la tine pe pagina de facebook unde nu poate să vadă și spui că n-a priceput nimic/că nu a citit și că e prost.

Iar îl dau exemplu pe Adrian Mihalțianu. Omul ăsta a fost cel la care am scris prima recenzie negativă… În aceeași zi mi-a răspuns la întrebările pentru interviu, mi-a explicat că e ok și că a priceput ce am zis de rău și mi-a arătat că nu aveam chiar așa multă dreptate, dar în privat, fără scandal.

Apoi avem reacția autoarei la care făceam referire în primele rânduri ale articolului. Ca să mă credeți, pun aici printscreen-uri de pe facebook și de pe blog.

 

c) Răspuns argumentat, iar:

 

Printscreen-uri de pe blog:

1.este o recenzie. Îmi pare rău, dar mi-ai reproșat înainte de a scrie recenzia că nu am citit cartea și am vrut să-ți demonstrez că am citit, motiv pentru care am ales să atrag atenția asupra lucrurilor care m-au deranjat în fiecare poveste. Mai mult am scris-o pentru autori ca să priceapă ce nu mi-a plăcut mie ca cititor de SF.

Mică paranteză: nu sunt un cititor cu mii de cărți la activ, dar, din fericire, mă consider și sunt un cititor care a acoperit mare parte, zic eu, dintre canoanele SF-ului și ale fantasy-ului. Primele cărți citite pe anul ăsta au fost: Eu, Robotul de Asimov (recitire), Arhanghelul Raul, Bacalaureat, O mie nouăsute optzeci și patru (în prezent). Ce vreau să spun cu asta e că, cel puțin la capitolul SF, mai puțin la fantasy, am un filtru critic format de ceva ani (am început cu Dune la 11 ani, ultima recitire, a IV-a, fiind acum vreo 2).

2.chestia e că eu am înțeles citind. Dacă e vreo întrebare sau ceva explicat acolo că nu am înțeles undeva ceva era ca idee că eu, ca cititor, nu am avut suficiente date ca să pricep ce ai scris acolo tu ca autor. Poate că tu nu ai înțeles ce am scris eu în recenzia asta…

3.repet. Nu a fost nici măcar un indiciu că personajul ăla mi se adresa mie, ca cititor. Dacă mai pui și schimbarea de voce narativă, cu atât mai mult. Dacă la final încheiai cu un ceva din care să rezulte că era un jurnal sau o scrisoare, da, mai ziceam. Altfel, a fost doar o formă simplă și leneșă să sari de la ceva backstory/flashback la prezent și să reiei firul logic.

4.o liniuță ar fi ajutat. Sincer. O liniuță ajuta. Mult…

5.poate scanerele alea funcționează altfel, dar majoritatea dispozitivelor de scanare, chiar dacă folosesc altceva, au la bază principiul radar: trimiți un semnal, ajunge la un punct și se întoarce, deci, ca să scanezi perimetrul, trebuia să treacă semnalul prin ei. Chiar dacă scana doar perimetrul și are alt principiu, semnalul ăla nu se teleporta acolo. Și, bonus, alt gol de logică: dacă scana perimetrul și era ceva viu în interiorul perimetrului, adică nu pe contur care e perimetru, ci mai aproape de ei, îl mai detecta? Înțelegi ce zic aici? Hai altfel: zici că scana doar perimetrul, adică, dacă era un cineva/ceva între limitele perimetrului și ei, mai aproape de ei, chiar și cu un mm față de perimetru, îl mai detecta?

6.nu vreau toate detaliile într-o povestire. Nu ai cum. Dar vreau ca ce se întâmplă pe acolo să aibă sens, coerență, logică și cauzalitate, cum am menționat mai sus.

7.înțeleg ideea că moneda aia e fictivă, dar ceea ce m-a deranjat a fost că nu avea logică comparația și nevoia monezii acolo în condițiile în care spui că oamenii fac troc. Plus că, deși poți stabili ce valoare vrei tu (vezi valuta din Harry Potter), trebuie să aibă un sens, o logică. Banii în societatea actuală au niște reguli atașate. Nu sunt de capul lor acolo.

8.știu ce e sediu, dar, când vorbim de un obiectiv militar aflat sub controlul armatei se folosește bază, garnizoană, cazarmă etc. Nu am mai întâlnit sediu milităresc.

9.nu m-aș fi prins că aia era o lume virtuală nici bătut. Nu au fost indicii, nu a fost o interfață, nu a fost o pauză… nimic. Și cu ideea de lume virtuală e chiar mai rău, pentru că restul nu mai are sens. Dacă rămâneam la ce mă gândeam eu că e, adică un buzunar de spațiu cudat și hiperextins în interior, ceva mai mare întăuntru decât în afară, aș fi zis da, hai, merge. Așa, cu lume virtuală… Dacă e toată povestea în virtual, mai merge, dar, din nou, nu exita niciun indiciu, nicio dovadă.

10.trebuie să explici, măcar la final, că era o lume virtuală sau să dai indicii. Arată-mi un om care s-a prins că era o lume virtuală fără să-i spui în privat.

11.dacă era o lume virtuală, da, totul e posibil, dar, repet, nu a fost nici o indicație că ar fi, deci nu am tratat-o că ar fi.

12.da, putea să fie zi și să se însereze, dar, din nou, pentru a enșpea mia oară, nu aveai de unde să-ți dai seama că era o lume virtuală.

13.da, hai, fie, rațiile se dau așa cum zici tu în lumea creată de tine, dar nu au logică după regulile lumii actuale și, având în vedere că lumea creată de tine pare foarte similară, am suprapus aceleași reguli și acolo. Din nou, mai multe explicații pe tema asta nu stricau (vorbim de o frază în plus, nu de 10 pagini).

14.aia cu solstițiile… îmi pare rău, dar nu ai dreptate… ar fi o posibilitate, dar asta ar presupune ca planeta aia să oscileze pe propria axă enorm și regulat. Asta ar fi posibil, dar ai avea o activitate vulcanică atât de mare încât nu ai putea să ai viață așa cum o știm…

15.da, mi se pare clișeu. Vezi orice film horror din 60-70-80-90 că toate au aceeași idee: e unu curios care se separă de grup și moare.

16.firul de metal… dacă pui un fir de metal, ață cum zici tu pe carne, mai ales că vorbim de gât care e o zonă foarte vulnerabilă și sensibilă, trece imediat prin piele, iar în gât ai niște vase foarte mari și importante care duc sânge la creier și care sângerează mult și repede, dar victima moare mult înainte pentru că al său creier se cam duce imediat… oricât de puternic ar fi tipul, nu merge… dacă era chiar o ață, mai greu, mai tras de păr, mergea. Și aici pot să spun sigur, fără dubiu, trust me, i know medical shit… nu știu dacă știi, dar sunt student în anul VI la medicină, deci hai să nu ne certăm pe care e rezistența pielii și a țesuturilor subcutanate la presiune mare exercitată brusc prin fir metalic… you’ll lose…

17.nu prea mai citesc YA de vreo 3-4 ani. Cred că am depășit momentul. Ultimele au fost seria de Pitacus Lore, dar a fost cumva dezamăgitoare, dar cu poveste mai ok-ish.

18.o pădure de sequoia și o pădure de foioase de la noi au înălțimi diferite.

19.am zis multe, aparent o mulțime la care îmi dai dreptate pentru că nu ai zis nimic despre ele: relația dintre Ayal și Nymb, explozia de la final, nevoia tipei pentru bani într-o societate bazată pe troc, de unde știa tipa toată baza aia etc.

 

Încă o chestie: nu presupune din start că cititorul e prost, sau dacă o faci, ține-o pentru tine, nu sări să comentezi că e prost și că are ceva cu tine și că nu are dreptate. Încearcă să vezi măcar ce a zis, trece ce a zis printr-un filtru când ești cu capul limpede și încearcă să crezi că poate, doar poate a avut ceva dreptate.

 

Încă o chestie: nu mai puneți la suflet ce zic alții. Dacă vă pasă de părerile lor și vreți să țineți cont de ele, bine, dacă nu, iarăși bine. Părerile sunt păreri și eu nu am nimic cu voi. Na, uite, lansez o provocare, așa, că mă simt altfel azi: Fiecare dintre voi, inclusiv Aura, scrieți o carte așa de bună încât să nu poată să vă zică cineva ceva de rău. Eu vă promit că o să vă mai citesc și cu altă ocazie, nu chiar acum, dar cândva, doar ca să văd cum ați evoluat. Deal?

 

Atât. Gata pe azi.

 

BONUS:

Printscreen-uri la postarea tipei de pe facebook (ea e cu roșu):

lsc1lsc2lsc3lsc4lsc5lsc5.5lsc6lsc7

 

Reclame

Un gând despre &8222;Diverse: cum citesc și argumentare.&8221;

  1. „Ce ar fi fost dacă eu nu am ințeles cartea lui Einstein, să încep să zic că nimic nu are logică și totul e de căcat” Really? :))
    Foarte urât faptul că v-a făcut proștii, dar nu mă miră câtuși de puțin. Ea singură își face reclamă negativă însă din păcate nu cred că va conta mult pentru membrii grupului ei, majoritatea copii și ușor impresionabili. Voiam să-i citesc una din cărți de prin vara trecută dar m-am oprit după ce am văzut o dramă asemănătoare și deși în general dramele mă amuză, nu aveam chef să înceapă să mă facă pe facebook prost cum v-a făcut pe voi dacă se întâmpla să nu-mi placă cartea și să-i dau o notă mică pe Goodreads.

    Încă ceva de lecturat: https://drive.google.com/file/d/1meqEBKz5lqkywE0v3xaeQp79skZuBqH_/view?usp=sharing Am salvat pagina în format print pentru că dacă dădeam linkul sigur se apuca de șters comentariile.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s