Împăratul Ghețurilor – de Ana-Maria Negrilă

Azi o să fiu mai scurt. Cred că deja v-am plictisit cu scuzele mele legate de timpul puțin pe care-l am la dispoziție, dar, în lumina ultimelor evenimente, mai ales cu alunița mea, timpul a devenit și mai scurt…

Cu toate acestea, am primit de la Crux un ARC la noul volum reeditat al Anei-Maria Negrilă. Știu și sunt sigur că o să se nască iarăși discuții din partea unora, dar, sincer, cei care citesc blogul meu s-au obișnuit deja cu părerile mele și au văzut cam cum văd eu literatura, motiv pentru care o să vă spun azi despre cartea asta care se relansează mâine la Final Frontier#7.

27658005_1846525232046633_4180749631745801889_n

Înainte de toate, de menționat două amănunte: a. eu mi-am cumpărat de ceva vreme ediția veche, doar că nu am apucat s-o citesc și apoi am aflat că o să existe o reeditare.

b. Asta este cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată!!! (știu, am mai zis ceva-ceva de genul ăsta și despre alte cărți, dar topul e într-o continuă schimbare)

De ce trâmbițez că asta e cea mai bună carte?

Avem așa:

O poveste SF pur, cu influențe de peste tot: avem și ceva thriller (are ceva urme de policier, având în vedere că una dintre liniile principale este că Sich, personajul principal, trebuie să găsescă pe cineva), avem și ceva misticism, aș spune (având în vedere ce pot să facă personajele), deși tot la SF ar intra și avem și o linie fină de romance superb (prin fină vreau să spun fină, dar fără de care toată povestea nu ar mai fi avut sens).

Avem o redare la persoana I, chestie care nu îmi place în mod deosebit (chiar dacă am încercat și eu fără prea mult succes… pur și simplu nu sunt mare fan și mi se pare greu de făcut bine), dar, care, dacă este folosită cum trebuie (vezi cazul de față) face ca toată poveste să captiveze și mai mult (nu că nu ar captiva și așa). Părerea mea e că e destul de greu să scrii ceva la persoana I și să manevrezi textul cum trebuie, deci, dacă o faci, arată cu atât mai mult calitățile de autor pe care le ai.

Autoarea stăpânește superb tehnicile de foreshadow și set-up. Dă câte o frază, câte o secvență, sau doar 2-3 cuvinte din loc în loc care, la o primă vedere sunt fără însemnătate, dar care pe parcurs devin relevante. Astea sunt tehnici grele de făcut cum trebuie, să dezvălui fără să dezvălui, deci e alt mare plus. Am mai zis și cu alte ocazii că am început să-mi fac notițe pe text. La Împăratul Anei majoritatea sunt de tipul: asta nu înseamnă că X are ceva de a face cu chestia P? sau Stai! Asta se poate lega de ceva pe viitor!, pentru ca mai târziu să am comentarii de genul DAAAA! Aia era (vezi comentariul de la pagina n). Vă jur că totuși a fost neașteptată și că a reușit să mă surprindă, adică, chiar dacă vezi că ceva se leagă de altceva, nu poți să-ți dai seama cum, ceea ce e superb. Puțini autori români am văzut să reușească la capitolul ăsta cum trebuie, dar Ana reușește cel mai bine.

Altă chestie care mi-a plăcut mult a fost trecerea între planuri: avem două și o spun din capul locului: pe de o parte e Sich de acum, din viitorul post-apocaliptic al Pământului, cea care are o misiune și un scop, pe de altă parte e Sich cea de șase ani, cea speriată și jucăușă, cea care-și amintește de toate poblemele cu impact în prezent. Nu sunt simple flash-backuri scurte, ci chiar și capitole întregi care, deși par că fragmentează povestea, nu o fac, pentru că se integrează în prezentul de acolo. Trecerea între ele e puțin cam abruptă, dar nu prea văd cum ar fi putut să fie altfel, dar asta nu înseamnă că nu sunt bine venite.

Tot la partea de poveste aș vrea să adaug și că avem câteva legende povestite în amintirile din roman. E tehnica povestirii în ramă, dar pusă superb în acele pasaje de amintiri ale tinerei Sich, pasaje care conturează mare parte din lore-ul lumii. Ar mai fi de zis și că a fost una care m-a făcut să mă resimt emoțional… povestea celor doi frați, An și Nh…

Înainte de ultimul punct de pe lista mea, aș vrea să mai adaug un mic aspect: simbolistica și filosofia sunt la ele acasă aici. Minunat integrate în poveste, explicate, puternice, importante. Mi-a mai plăcut și că există o puternică simbolistică de șase, care, deși e tot 3+3, deci tot simbolistică de 3, e mai mult și apare mai des ca altele, deci e de șase.

Ultimul punct de pe listă: Sich. Știu că probabil o să-mi iau vreo două palme de la nevastă-mea pentru afirmația asta, dar… o iubesc pe femeia aia și așa de tare aș vrea s-o văd pe viu! M-am plâns de mai multe ori că nu prea avem personaje feminine puternice în literatură, nu pentru că aș fi un feminazi (cred în egalitatea între sexe și sunt împotriva discriminării, dar despre asta cu altă ocazie), ci pentru că eu unul cred că femeile pot să facă mult mai multe, mai ales din postura de eroine ale poveștii. Să vezi o tipă inteligentă ca Sich, badass, dar chiar Fuckin’ Bad-Fuckin’-Ass (da, merită două Fuckin’), cu asemenea mod de a gândi, care se prinde de niște chestii, care nu se încrede imediat în oricine, mai ales în vechi prieteni sau cunoscuți, care nu se lasă păcălită de niște vorbe… e pur și simplu revigorant și minunat. Dacă nimic de mai sus nu vă convinge, veniți de luați cartea numai pentru Sich!

În concluzie… În concluzie, ne vedem sâmbătă la Final Frontier, la ora 15:00 să luați cartea cu autograf. Sunt conștient că s-ar putea să pară (doar pare) grea (nu aș considera Împăratul o carte ușurică, mai ales dacă stai ca mine s-o analizezi și s-o învârți pe față și pe dos, căutând înțelesuri ascunse și făcându-mi teorii), merită exepriența, chiar și pentru un începător într-ale SF-ului. E una dintre cărțile acelea care trebuie să fie citită de mai multe ori și care trebuie să stea în bilbioteca oricui se consideră cititor de SF, alături de Herbert și Asimov.

Cum am mai spus: BEST BOOK EVER!!!!!

Cius!

P.S.: dacă știți pe cineva care poate s-o transforme în film, dați un semn, nu de alta, dar sunt niște imagini care ar arăta superb pe un ecran mare.

Reclame

4 gânduri despre &8222;Împăratul Ghețurilor – de Ana-Maria Negrilă&8221;

  1. La fix ai pus review-ul. Chiar vroiam sa dau o fuga (foarte foarte) scurta la eveniment maine special pentru Crux (ei au recunostinta mea eterna pentru ca mi-au redat speranta in autorii autohtoni), deci o sa ajung si eu la 15:00. Daca ai mai citit alte titluri de la ei – imi mai poti recomanda ceva care sa nu fie young adult (nu sunt fan al genului)? (Am pana acum anotimpul pumnalelor + jocul necromantilor, recolta rosie, metamorfoze si conan 🙂 ) Multumesc si zi fromoasa!

    Apreciat de 1 persoană

  2. din câte știu, crux nu are YA. de la Ana-Maria, recomand cu căldură orice, scrie superb! Ar mai fi mitoceanu cu Amendamentul Dawson și Seria Predestinare genetică, Mircea Țara (fantasy), Dan Rădoiu cu Povestiri de la marginea realității 1 și 2, și, the King of goth/horror, Oliviu Crâznic. Poate ne vedem pe acolo, că-s voluntar la FF (tuns scurt, barbă mare) 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s