SARS-CoV2 pe înțelesul tuturor #2

Am vorbit în prima parte a articolului despre panica creeată în jurul epidemiei actuale, dar și despre cum se manifestă boala și când ar trebui suspectată. Acum o să vorbesc despre ce ar trebui să facem fiecare dintre noi, dar și la nivel de sistem de sănătate pentru a preveni o eventuală infecție. Voi discuta și despre niște aspecte mai speciale ale acestui virus, aspecte care îl fac aparent mult mai agresiv decât alte tulpini de coronavirus.

Din nou, menționez că NU fac un consult medical și că acest articol are rol pur informativ, cu o mențiune suplimentară, și anume că nu reprezintă un punct de vedere al niciunei organizații guvernamentale sau farmacologice.

Cum ne protejăm de SARS-CoV2?

Ministerul sănătății a dat o listă de măsuri individuale de urmat pentru a limita posibilitatea infectării cu SARS-CoV2 (există și un film cu Dl. Prof. Dr. Adrian Streinu-Cercel care le explică).

87352324_1087054361649328_4994666053188452352_n

Sursa Ministerul Sănătății

 

  1. Spălați-vă mâinile de multe ori;
  2. Evitați contactul cu persoane care sunt suspecte de infecții respiratorii acute;
  3. Nu vă atingeți ochii , nasul si gura cu mâinile;
  4. Acoperiți-vă gura și nasul daca stranutați sau tușiți;
  5. Nu luați medicamente antivirale si nici antibiotice decât în cazul în care va prescrie medicul;
  6. Curățați toate suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool;
  7. Utilizați masca de protecție doar în cazul in care suspectați că sunteți bolnav sau în cazul în care acordați asistență persoanelor bolnave;
  8. Produsele ”MADE in CHINA” sau pachetele primite din China nu sunt periculoase;
  9. Sunați la 112 dacă aveți febră, tușiți sau v-ați întors din China sau zonele in carantina din Europa de cel puțin 14 zile;
  10. Animalele de companie nu transmit coronavirus.

 

Pe rând, modificând puțin ordinea, avem:

1. Prima și cea mai importantă măsură este spălatul pe mâini, folosind apă și săpun din plin (fără a exagera), minim 20 de secunde (eu aș sugera 30), în care trebuie să fie frecate mâinile cu simțire, curățate și pe față, și pe dos, și între degete, și sub unghii, și la încheieturi etc.

10-utile-2-3col

Sursa Ministerul Sănătății

Pentru mine, spălatul pe mâini este „defect profesional”, în sensul că mă spăl des și cu simțire. Am ajuns până la stadiul de a face arsuri chimice din cauza săpunui cu dezinfectant. Nu spun că trebuie să ajugeți acolo, dar spălatul pe mâini ar trebui să fie un reflex pentru toată lumea.

În plus, folosirea de geluri dezinfectante pentru mâini ajută, dar cu oferă o protecție similară cu cea a spălatului pe mâini (aici găsiți un articol de la CDC în care se specifică faptul că, deși eficient în anumite situații, nu este folosit eficient de persoane). În lipsă de orice altceva, e bine și măcar atât, dar ideal ar fie apă și săpun.

3. Cum mâinile intră în contact fecvent cu fața (ochi, nas, gură, dar și pielea feței), este de evitat să punem mâinile pe față în condițiile în care nu ne-am spălat foarte recent.

4. Tușitul în palmă sau în pumn nu face altceva în să răspândească particule cu potențial infecțios în altă direcție și nu fix în față, plus că adună o multitudine de astfel de particule chiar pe mâinile pe care apoi le pune pe o bară, pe o clanță, pe o altă persoană etc. Tușitul în plica cotului îndoită peste gură și nas, deși poate părea puțin ciudat, este mult mai eficient în a opri răspândirea unui agent infecțios.

2. Evitarea contactului cu persoane bolnave este mai greu de făcut, din simplul motiv că nu știi cine poate fi bolnav sau nu. Din acest motiv v-aș sugera să fă formați un alt obicei ca un alt „defect profesional” de-al meu: oricine este infectat până când demonstrezi că nu este infectat. Este o metodă mult mai sigură de a evita îmbolnăvirea. Pentru mine, orice pacient are o boală transmisibilă (chiar dacă are sau), ceea ce nu mă va opri să interacționez cu pacientul, să pun mâna pe el sau ea, dar mă va face să mă spăl pe mâini înainte și după fiecare interacțiune. Nu spun să trăim în frică de fiecare om, dar să tratăm pe toți cei din jurul nostru ca posibili purtători ai unei boli transmisibile și să ne protejăm corespunzător. În plus, tratez orice suprafață ca posibil contagioasă pentru că ar fi putut fi atinsă de cineva infectat.

Dacă cineva chiar are simptome, cu atât mai mult ar fi de evitat contactul, pe cât posibil, însă aici intervine aglometația, interacțiunile din viața de zi cu zi etc.

Acum, aș mai adăuga un aspect la acest punct: Dacă sunteți bolnavi, evitați contactul cu oameni sănătoși. Izolarea la domiciliu sau într-un centru special amenajat pentru carantină sunt absolut necesare pentru limitarea răspândirii virusului.

7. Masca de protecție facială, cele simple, cele care au dispărut din toate farmaciile în ultimele zile, au o eficiență limitată și trebuie schimbate des pentru a fi cât de cât eficiente. Nu spun că nu protejează deloc, sau că nu limitează răspândirea infecției. Ele doar scad riscul, fără însă a-l anula.

Suplimentar, dacă masca nu acoperă gura ȘI nasul, o purtăm degeaba. Dacă o dăm jos ca să vorbim sau să ne pupăm cu cineva, o purtăm degeaba. Dacă o dăm jos ca să tușim, o purtăm degeaba. Dacă o dăm jos și ne frecăm pe față cu mâinile nespălate, o purtăm degeaba.

5. Antiviralele sunt medicamentele folosite pentru a conbate anumite infecții virale. Antibioticele au efecte similare, însă față de bacterii.

COVID-19 este o boală VIRALĂ! NU folosim antibiotice!!! Sub nici o formă! Dacă apare o supra-infecție bacteriană, da, dar atunci vorbim de un caz grav (nu obligatoriu, dar mai probabil) și de un consult la un medic.

Antibioticele nu au nici un fel de efect în răceală, în gripă, în COVID-19. Nici în durerea de cap nu au efect. Febra nu înseamnă neapărat nevoie de antibiotic.

Repet, pentru că, din păcate, mi se pare absolut necesar: NU ANTIBIOTICE FĂRĂ PRESCRIPȚIE DE LA MEDIC!!!

Despre antivirale, problema este mai complicată în cazul COVID-19. În primul rând, încă nu știm foarte clar ce merge și ce nu merge. Antivirale sunt multe, cu mecanisme diferite de acțiune, dar până acum nu a apărut un trend statistic semnificativ de a le aplica într-un mod eficient. În plus, luate după ureche, pot produce rezistență la un anumit medicament sau la o întreagă clasă.

6. Spălarea suprafețelor în propria locuință o face fiecare după propria plăcere și nevoie, dar ar trebui făcut cât de des cu putință. Spălarea altor suprafețe este chiar imposibil de făcut constant. Să ai o sticlă de alcool sau dezinfectant pe bază de clor, cu cârpe de unică folosință, cu care să ștergi bara din autobuz de fiecare dată când te urci, este puțin cam extrem și greu de făcut, dar are un potențial de a reduce transmiterea. Ar trebui totuși să se ocupe firmele de curățenie de aceste aspecte, cu soluții nediluate, cu simțire, ceea ce, din nou, pare a fi o luptă cu morile de vânt. Motiv pentru care, deși cu eficiență mare, sunt mai rezervat cu privire la aplicabilitatea acestei măsuri, și susțin că celelalte, combinate, sunt cele care chiar contează.

8. Ține mai mult de considerentul economic. SARS-CoV2 poate supraviețuii pe suprafețe o perioadă limitată. Un colet plecat din China până în România face ceva în tranzit. Din Europa ar ajunge mai repede, dar nu suficient ca să permită supraviețuirea virusului pe suprafață.

87691674_1089176634770434_4347357130982948864_o

9. Apelurile la 112 ar trebui să fie pentru urgențe. De asemenea, există un număr de telefon special pentru informarea în legătură cu COVID-19 – 0 800 800 358. De menționat că nu orice febră este o urgență, nu orice tuse este o urgență, dar dispneea este o urgență.

10. Animalele de companie nu transmit virusul. Nu crec că mai trebuie ceva de menționat aici.

Aș vrea să subliniez că aceste recomandări (mai puțin cele legate de coletele din China) ar trebui aplicate în orice zi, pentru că sunt aplicabile pentru orice boală transmisibilă. Aceste recomandări ne pot proteja de gripă, de răceală, dar și de multe alte boli și ar trebui aplicate de toată lumea, nu doar acum că ne sperie un virus nou.

Cum poate fi tratată COVID-19?

Aici este marea problemă. Nu avem încă un tratament specific pentru această infecție.

Organismul uman este o mașinărie superbă și foarte inteligentă. Pentru un om complet sănătos, fără alte boli, fără să fie la vreo extremă de vârstă, copil sau vârstnic, o infecție virală trece de multe ori de la sine pentru că organismul luptă cu ea.

Dacă sistemul imun detectează o celulă infectată viral îi va spune acesteia să se autodistrugă, va crește temperatura corpului pentru a crește eficiența celulelor imune, va încerca să identifice virusul cu care a intrat în contact etc. Efectele sunt extrem de multe, și apar prin multiple căi de activare, nu toate cunoscute și înțelese pe deplin.

Cert este că, după contactul cu un virus, evoluția naturală merge spre unul din trei rezultate:

  1. pesoana infectată se vindecă complet și va căpăta o imunitate de durată față de acea tulpină virală și altele similare, asigurată de anticorpii produși de sistemul imun (Hepatita A, Oreionul, Rubeola etc.)
  2. persoana infectată moare datorită infecției (Hepatita A fulminantă – extrem de rară, Rujeola, Gripa – prin complicațiile respiratorii etc.)
  3. infecția se cronicizează sau persistă latentă până când găsește o oportunitate să iasă la suprafață (Herpesul, Varicela, HIV, Hepatita B etc.)

Dacă se face un tratament corect și complet, crește numărul vindecărilor și scade cel al deceselor, însă acest lucru nu este absolut cert niciodată pentru că depinde de tipul de virus, de calitatea medicamentelor, dar și de materialul persoanei infectate.

Chiar și în cazul în care cineva a făcut o boală virală în trecut, se poate reinfecta dacă virusul cu care se întâlnește din nou a suferit mutații care îl fac să nu mai semene cu ce a fost în trecut, sau dacă imunitatea scade din anumite motive.

O altă metodă de a ne proteja de infecțiile virale o constituie vaccinarea care are ca scop păcălirea sistemului imun. Prin vaccinare, se introduc în organism ori bucăți de virus, ori un virus inactiv care nu poate să infecteze, ori un virus incompetent, care produce o formă ușoară de boală.

Astfel, sistemul imun crede că există o infecție în organism și va produce anticorpi care vor acționa ca niște mine în organism. În momentul în care un virus din aceeași tulpină sau unul similar reintră în organism, anticorpii vor ataca rapid și nu va mai apărea o altă infecție. Rezultatul este că omul în cauză are un sistem imun care acționează ca și cum s-ar fi vindecat deja de infecția cu pricina, deși nu a trecut nici o dată prin aceasta.

În cazul unei infecții virale în care nu avem un tratament eficient antiviral (ca în cazul gripei de exemplu), măsurile terapeutice sunt generale și simptomatice. Cu alte cuvinte, medicii vor sigura susținerea funcțiilor vitale și vor ajuta organismul să lupte singur cu infecția. Pentru infecțiile virale, chiar și acum, aceasta este conduita terapeutică cea mai folosită pentru că antiviralele nu sunt mereu eficiente.

În cazul COVID-19, pe lângă susținerea funcțiilor vitale, se încearcă multiple „coctailuri” de medicamente, până la momentul redactării acestui articol neexistând un tratament specific dovedit a fi eficient.

Ce are special SARS-CoV2 față de alte coronavirusuri?

Aici începe discuția care pe mine cel puțin m-a debusolat. Aparent, acest virus are niște particularități foarte ciudate, dar, înainte de a zice cineva ceva despre cum a fost făcut în laborator, v-aș sfătui să citiți articolul scris de Florin Stanciu (genetician).

Problema foarte mare legată de acest virus este discrepanța între severitatea simptomatologiei și încărcătura virală: oameni care au infecții severe în condițiile în care nu au foarte multe copii virale.

Când a apărut prima dată SARS în 2003, s-a descoperit că se folosea de anticorpi deja existenți pentru a pătrunde mai ușor în celule, într-un mecanism numit ADE (Antibody-Dependent Enhancement). Aparent (spun aparent pentru că studiile sunt foarte la început de drum), și SARS-CoV2, folosește un mecanism similar, ceea ce are un impact major cu privire la conduita terapeutică și prognostic, dar care explică anumite particularități de distribuție.

Pe lângă acest aspect, trebuie meționat că SARS-CoV, dar, din nou, aparent, și SARS-CoV2, folosesc Enzima de Conversie a Angiotensinei 2 (ACE2) pentru a intra în celule, enzimă absolut necesară pentru a menține organismul în limite normale de funcționare, enzimă care se găsește în rinichi, vase de sânge, dar și în plămâni.

gr1

Sursa: Baricitinib as potential treatment for 2019-nCoV acute respiratory disease – Richardson et al., 2020, The Lancet

Pe înțelesul tuturor: dacă a mai existat o infecție cu un coronavirus similar, există posibilitatea ca SARS-CoV2 să se folosească de anticorpii rămași după acea infecție pentru a produce o boală mai severă.

Ce impact are acest aspect asupra evoluției bolii?

Pentru început, o explicație simplă ar fi că nu virusul este cauza problemelor în mod direct, ci răspunsul imun indus de virus.

Într-o infecție, leziune, cancer etc., sistemul imun începe să lupte cu problema pentru a o remedia. Cum celulele nu pot să vorbească direct, se folosesc de niște proteine speciale numite citokine.

Citokinele acestea, foarte multe și cu numeroase efecte fiecare, echilibrează răspunsul imun. Unele îl cresc, altele în scad în intensitate, aspect dependent și de receptorii pe care îi activează.

Dacă citokinele sunt prea puține, atunci răspunsul imun poate fi ineficient. Dacă sunt prea multe, atunci răspunsul imun poate scăpa de sub control. Dacă există un dezechilibru între citokinele stimulatoare și cele inhibatoare, atunci vom avea un răspuns imun ineficient sau exagerat.

Impactul acestor idei este că, la persoanele care au intrat în contact cu o tulpină similară de coronavirus, care au acei anticorpi, care au și o expresie crescută a ECA2.

Problema la ADE este că poate da peste cap sistemul imun, în sensul că poate produce câteva efecte cu rezultat nefast: răspuns inflamator susținut, limfocitopenie, și/sau furtună citokinică, toate fiind severe și cu impact vital însemnat, toate fiind descoperite în cazurile cu severitate mare sau în cazurile de deces.

În esență, sistemul imun se dă peste cap cu totul și începe să atace organismul pe care ar trebui să îl apere. E ca și cum ar exploda bombe în tot corpul în mod constant. Problema este că un răspuns imun se autostimulează să se accentueze până când lupta se termină, când este anunțat să se oprească. În cazul unei furtuni citokinice, semnalul de oprire nu mai vine și lupta se autoamplifică până când pacientul moare.

Partea bună este că, în această situație, avem două vești bune și una mai puțin bună:

  1. Se pot încerca terapii noi, în speciat cu medicamente folosite în oncologie, care să atace anumite căi de semnalizare a răspunsului imun și care să tempereze sistemul imun.
  2. Copii au șanse mult mai mari să facă o formă ușoară de boală.
  3. Un vaccin eficient va fi ceva mai greu de obținut.

Aș vrea să subliniez faptul că, aceste studii confirmă distrubuția și evoluția bolii atât geografic, cât și pe grupe de vârstă. În primul rând, copii, având un sistem imun imatur, vor face anticorpi și vor recunoaște mai greu acest coronavirus. În plus, având în vedere că nu au avut suficient timp să se întâlnească cu multe tulpini de coronavirus, au cu atât mai mult un titru de anticorpi scăzut.

Din aceste considerente, populația pediatrică, deși are totuși un risc, pare să fie mai în siguranță ca noi, adulții. Tot din același motiv, populația vârstnică și cei care au alte probleme de sănătate, au un risc mai mare de a dezvolta forme severe.

Să fim înțeleși: nu pot spune că există un risc 0 pentru copii, însă, până în prezent, cazurile confirmate la ei au fost în forme ușoare, și au prezentat o mortalitate 0 până la 11 ani, și de 0,2% până la 18, comparativ cu mortalitatea la persoanele peste 80 de ani de 14,8%.

Ce implicații pe termen lung are această epidemie?

Din păcate, este mult prea devreme să ne gândim la implicațiile pe termen lung. În primul rând pentru că suntem abia la începutul epidemiei. Nu știm ce efect va avea această boală peste 6 luni, peste 1 an sau peste 10.

Ce ar trebui să învățăm din această epidemie este că nu știm să implementăm eficient măsurile de carantină la nivel local sau global, că nu știm să ne potejăm de o boală infecțioasă și că panica a avut un răsunet mai important decât boala în sine în zonele neafectate sau ușor afectate.

Mesaj de luat acasă!

  1. Spălatul pe mâini e sfânt!
  2. Nu trebuie să ne panicăm.
  3. Spălatul pe mâini e SFÂNT!
  4. Izolarea celor bolnavi este necesară.
  5. S-ar putea să avem un tratament curând.
  6. Copii sunt mai în siguranță decât adulții.
  7. SPĂLATUL PE MÂINI E SFÂNT!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s